Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

duminică, 25 noiembrie 2012

De dragoste

Autor:
Ana Blandiana

                                     Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
                                     Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
                                     Când somnul bont la care-s condamnată
                                     Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

                                     Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
                                     Cum ţii să nu se verse un potir
                                     Şi pune-ţi gura peste gura mea:
                                     Inspiră ţipătul care-l expir,

                                     Să nu se-audă hohotul de plâns
                                     Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
                                     Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
                                     Valul de spaimă care creşte-n jur

                                     Și duce totul, şi în urma lui
                                     Rămâne doar moloz şi ghilimele,
                                     Și se chircesc bolnave şi se sting
                                     Și soarele și celelalte stele...


luni, 5 noiembrie 2012

Versuri - Omar Khayyam







                           Miresme cupe, harfe şi bucle aurii:
                           O, jucării sfărmate de Vreme, jucării!
                           Gând, faptă, renunţare, virtuţi căinţi şi rugi:
                           Cenuşi pe care Timpul le spulberă, - cenuşi...

                           Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.
                           Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
                           Din buzunarul humei şi-a cerului cutie
                           Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare

                           Sărmane om, nimica tu n-ai să ştii vreodată.
                           Nimic din ce-nconjoară această oră tristă.
                           Încearcă să-ţi faci Raiul, promis de zei odată,
                           Aici, căci altul poate dincolo nu există.

                           De ce incertul mâine te tulbură mereu?
                           Căci nu-ţi stă în putere să-i schimbi de astăzi faţa.
                           Trăieşte-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
                           Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceața