Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcnesti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
Și pierdutul prospețimii har
Cu vioiul clocot al simțirii!
În dorinți încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar viață?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață.
Toți suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deșarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc și că mă duc spre moarte.
Tălmăciri de George LESNEA
din vol. Serghei Esenin, Poezii • Poeme, în româneşte de George Lesneapostfaţa Tamara Gane, Ed. Cartea rusă. Buc., 1957
