Aș vrea să-ți spun...

Autor: Marian Burtoi

                                   Mi-apari în cale fulgerând himere,
                                   Prin gândul meu, cu-al patimii tumult,
                                   Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere,
                                   Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult!

                                   Simt că prin tine se deschide o lume
                                   Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult,
                                   Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume,
                                   Aș vrea să știi că îmi doresc mai mult!

                                   Iar dacă norii scutură petale
                                   Și-n al tău cer tomnatic, mohorât,
                                   Eu tot mai sper că vei găsi o cale
                                   Să-mi spui c-ai vrea și tu mai mult de-atât!

Te-am adunat pe suflet

Autor: Camelia Stan

                                  Te-am adunat pe suflet în tăcere,
                                  Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
                                  Când altă noapte-n infinituri piere
                                  Doi maci am pus pe umărul tău stâng!

                                  Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
                                  Şi încă mai privesc la dalbe spice,
                                  Dar am omis, în graba mea precară,
                                  Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!

                                  C-ar fi banal să nu exişti cu mine
                                  Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
                                  De-am mai avea şi vise prea puţine
                                  Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!

                                  Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
                                  Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
                                  Că nu avem meniri spre a-nţelege
                                  Popasul lung în drumul solitar.

                                 Te-am adunat pe suflet în tăcere,
                                 Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
                                 Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
                                 Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!