Autor: Marian Burtoi
Mi-apari în cale fulgerând himere,
Prin gândul meu, cu-al patimii tumult,
Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere,
Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult!
Simt că prin tine se deschide o lume
Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult,
Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume,
Aș vrea să știi că îmi doresc mai mult!
Iar dacă norii scutură petale
Și-n al tău cer tomnatic, mohorât,
Eu tot mai sper că vei găsi o cale
Să-mi spui c-ai vrea și tu mai mult de-atât!
duminică, 23 octombrie 2016
duminică, 16 octombrie 2016
Te-am adunat pe suflet
Autor: Camelia Stan
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
Când altă noapte-n infinituri piere
Doi maci am pus pe umărul tău stâng!
Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
Şi încă mai privesc la dalbe spice,
Dar am omis, în graba mea precară,
Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
C-ar fi banal să nu exişti cu mine
Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
De-am mai avea şi vise prea puţine
Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!
Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
Că nu avem meniri spre a-nţelege
Popasul lung în drumul solitar.
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
Când altă noapte-n infinituri piere
Doi maci am pus pe umărul tău stâng!
Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
Şi încă mai privesc la dalbe spice,
Dar am omis, în graba mea precară,
Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
C-ar fi banal să nu exişti cu mine
Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
De-am mai avea şi vise prea puţine
Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!
Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
Că nu avem meniri spre a-nţelege
Popasul lung în drumul solitar.
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!
duminică, 17 aprilie 2016
Astăzi ne despărțim
Autor: Ștefan Augustin Doinaș
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul
duminică, 14 februarie 2016
Acum de Sf. Valentin...
Motto:
”Acum de Sfântul Valentin ,
Când sorții lor pereche cer...” (versuri de Charles, duce de Orleans)
* Dați clik pe poză !
***
CE MULT TE-OI FI IUBIT!
Curg clipele absurde în timpul dilatat
Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
Nici câtă vreme curge, secunde, săptămâni,
Și nici că-s doar trei zile, de vineri până luni!
În noapte-mi pare drumul, când zilele se scurg,
Privesc cum se perindă amurg după amurg,
Nu calculez procente la dor și la visare,
Dar știu că-s aritmetici în care visul doare!
Trec zile nesfârșite, sunt rosturi de ninsoare,
(Ți-am scris de toate astea și-n ultima scrisoare!)
Și-am spus atâtea încă, așa cum am știut,
Dar plicul pentru tine e tot nedesfăcut!
Nu l-am trimis nicicând, ți-am scris fiindcă mă doare
Și ultima secundă, și ultima ninsoare…
O clipă ce tresare și doruri care curg,
Lumina ce se zbate în coama unui murg!
Curg clipele absurde în timpul dilatat
Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
Curg ore nesfârșite, un timp nedeslușit
Dar mă-mplinește șoapta: „ce mult te-oi fi iubit!”
(CAMELIA STAN- Ce mult te-oi fi iubit!)
”Acum de Sfântul Valentin ,
Când sorții lor pereche cer...” (versuri de Charles, duce de Orleans)
* Dați clik pe poză !
***
CE MULT TE-OI FI IUBIT!
Curg clipele absurde în timpul dilatat
Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
Nici câtă vreme curge, secunde, săptămâni,
Și nici că-s doar trei zile, de vineri până luni!
În noapte-mi pare drumul, când zilele se scurg,
Privesc cum se perindă amurg după amurg,
Nu calculez procente la dor și la visare,
Dar știu că-s aritmetici în care visul doare!
Trec zile nesfârșite, sunt rosturi de ninsoare,
(Ți-am scris de toate astea și-n ultima scrisoare!)
Și-am spus atâtea încă, așa cum am știut,
Dar plicul pentru tine e tot nedesfăcut!
Nu l-am trimis nicicând, ți-am scris fiindcă mă doare
Și ultima secundă, și ultima ninsoare…
O clipă ce tresare și doruri care curg,
Lumina ce se zbate în coama unui murg!
Curg clipele absurde în timpul dilatat
Și nu mai știu de noapte era când ai plecat,
Curg ore nesfârșite, un timp nedeslușit
Dar mă-mplinește șoapta: „ce mult te-oi fi iubit!”
(CAMELIA STAN- Ce mult te-oi fi iubit!)
duminică, 31 ianuarie 2016
În câmpul tău...
Autor: Shanti Nilaya (?)
In câmpul tău aș vrea să stau, iubire-
Să mai simt unda vorbei tale, dulci...
Și-n apa pură dintr-a ta privire,
In brațe să mă iei,... și să m-arunci!
Iar uneori, când seara ți-i deșartă
de umbra zilei, foarte mult aș vrea,
Să stau în câmpul tău... și preacurată,
Să mângâi linia vieții-n palma ta.
Știi..., nu te văd! Dar Grațiile toate
s-au adunat... Să nu îți pară rău!
-chemarea mea le-a coborat și... poate,
în dans vor fi de-acum, în câmpul tău...
Iar dacă la sfârșit m-ar lua-ntre ele,
Cum aș dansa în cercul lor de foc!!!
M-aș preschimba sub razele de stele
Și te-aș lua pe tine la mijloc;
Aș trece-așaaa, pe vârf, în miezul nopții:
În câmpul tău cu rouă aș lăsa,
-Să-ți schimbe Universul mersul sorții -
De colțuri șlefuită,...inima!
In câmpul tău aș vrea să stau, iubire-
Să mai simt unda vorbei tale, dulci...
Și-n apa pură dintr-a ta privire,
In brațe să mă iei,... și să m-arunci!
Iar uneori, când seara ți-i deșartă
de umbra zilei, foarte mult aș vrea,
Să stau în câmpul tău... și preacurată,
Să mângâi linia vieții-n palma ta.
Știi..., nu te văd! Dar Grațiile toate
s-au adunat... Să nu îți pară rău!
-chemarea mea le-a coborat și... poate,
în dans vor fi de-acum, în câmpul tău...
Iar dacă la sfârșit m-ar lua-ntre ele,
Cum aș dansa în cercul lor de foc!!!
M-aș preschimba sub razele de stele
Și te-aș lua pe tine la mijloc;
Aș trece-așaaa, pe vârf, în miezul nopții:
În câmpul tău cu rouă aș lăsa,
-Să-ți schimbe Universul mersul sorții -
De colțuri șlefuită,...inima!
joi, 7 ianuarie 2016
Zâmbește!
Zâmbetele sunt sărutările sufletului. (Citat , Minna Thomas Antrim)
Autor: Ion Minulescu
Când ți se pare atât de greu,
S-asculți cum lumea te bârfește
Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!
Și când cel ce-l iubești curat
Nepăsător te părăsește,
Nu te uita că e-ngâmfat… Zâmbește!
Păstrează-mă în ochii tăi
Să fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Și mai puțin ca mâine.
Și dacă totuși mă iubești
Păstrează-mi amintirea.
Și nu uita că într-o zi
Ți-am dăruit IUBIREA!
Autor: Ion Minulescu
Când ți se pare atât de greu,
S-asculți cum lumea te bârfește
Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!
Și când cel ce-l iubești curat
Nepăsător te părăsește,
Nu te uita că e-ngâmfat… Zâmbește!
Păstrează-mă în ochii tăi
Să fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Și mai puțin ca mâine.
Și dacă totuși mă iubești
Păstrează-mi amintirea.
Și nu uita că într-o zi
Ți-am dăruit IUBIREA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)