Când prin oraș calci lin pe străzi
sămânța ulmilor, și-n mers
în adevăruri limpezi crezi-
mai e nevoie de vreun vers?
Când mușchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
și glasul picurat ți-ascult-
mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă și prinos
ne bucurăm de câte sunt
și cântă pe sub glii un os-
mai e nevoie de cuvânt?
Când îți ghicesc arzândul lut
cum altul pe Tanagra nu-i,
din miază-noapte până-n sud
mai e nevoie de statui?
Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeași stea-
mai e nevoie de destin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu