Aducerile-aminte, posomorâte urne,
Ce-nchid cenuşa clipei murite pe vecie,
Uitate ţintirimuri cu umbre taciturne,
Ce-s mute ziua-ntreagă şi noaptea reînvie…
Aducerile-aminte sunt harfe spânzurate
De ramura dintâie ce-atinge casa noastră,
Amurgul când adie tresar înfiorate,
Şi până-n zorii zilei ne cântă la fereastră.
Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieţii,
Ce rătăcesc pe câmpuri şi dorm printre ruine,
Dragi licurici de-o clipă din drumul tinereţii,
Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu