Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.
Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.
Am vrut să nu fiu eu de vină
Dar am avut numai atâta rădăcină
Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.
Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.
Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu