Autor: Marian Burtoi
De unde-mi vii, din care vremi uitate,
Și din ce timp, din care depărtări?
De ce-amăgești azi gânduri vinovate
Cu un surâs și râuri de uitări?
Unde te duci, când nu mai șiu de tine?
Ce brațe te cuprind cu tainic dor?
Ce buze cer sărutul tău, și-n cine
Suflarea ta se schimbă în fior?
Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?
În mângâierea cui te mai alinți ?
Ce stele-ți ard in ochi, când uiți de tine
Iar buze, trup și șoapte-ți sunt fierbinți?
Care e gustul sărutării tale,
Cât e de tandră-mbrățișarea ta,
Sublime amintiri...printre petale
Din flori cu nume trist: nu mă uita...
Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,
Mă doare visul ce-a-nflorit târziu,
Și-o lacrimă îmi picură în suflet
Din tot ce-am fost și nu mai știu să fiu
Se stinge-n trup o flacără aprinsă
Prin ochii tăi frumoși, în ochii-mi goi
Și-aud tăcerea ta, o floare ninsă
A tmpului ce plânge între noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu