Dacă tu ai dispărea

Autor: Adrian Păunescu
 

                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Într-o noapte oarecare
                                         Dulcea mea, amara mea
                                         Aş pleca nebun pe mare.

                                         Cu un sac întreg de lut
                                         Şi-o spinare de nuiele
                                         Să te fac de la-nceput
                                         Cu puterea mîinii mele.

                                         Lucru lung şi monoton
                                         Să te înviez, femeie,
                                         Eu, bolnav Hyperion
                                         Hai şi umblă, Galatee!

                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
                                         Dulcea mea, amara mea
                                         Aş pleca în ţări de gheaţă.

                                         Să te fac din ţurţuri reci
                                         Să te-mbrac în promoroacă
                                         Şi apoi să poţi să pleci
                                         Orişiunde o să-ţi placă...

                                         De-ai cădea într-adevăr
                                         În momentul marii frîngeri
                                         Aş veni la tine-n cer
                                         Să te recompun din îngeri.

                                         Şi pe urmă aş pleca
                                         Umilit şi iluzoriu
                                         Unde este casa mea
                                         O mansardă-n purgatoriu.

                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
                                         Te-aş găsi în sinea mea
                                         Te-aş zidi din mine însumï!

A mea

Autor : Adrian Păunescu
                        ( 1943-2010)

                                   Cum treci acum şi apa e-n ruine,
                                   şi-ţi este bine şi îmi este bine,
                                   aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
                                   e vie vrerea ambelor destine.

                                   Te voi iubi cu milă şi mirare
                                   cu întrebare şi cu disperare,
                                   cu gelozie şi cu larmă mare,
                                   c-un fel de fărdelege care doare.

                                   Şi jur pe tine şi pe apa toată
                                   care ne ţine barca înclinată
                                   că vei rămâne - dincolo de număr
                                   şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
                                   a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.