(din volumul ”Trei poeți persani”
București - 1982 )
Khayyam,tu ce-ai cusut la cortu-nțelepciunii,
și-ai ars in groapa suferinții ca tăciunii,
azi,foarfecele sorții-ți taie firul vieții,
samsarul de nădejdi îl dă pe banul lunii.
*
Vinul,iubita și crângul furară din noi,
mie plăcerea de-acuma și ție pe cea de apoi;
iadul și raiul primiră zălog pe toți oamnenii lumii;
cine s-ar duce în iad ori din rai s-ar întoarce-napoi ?
*
Fii mulțumit de viață și pe dorinți stăpân,
te rupe de ce-i bine și rău,ca un păgân,
și prinde-n mâini și cupa și buclele iubitei...
Ce zile ca acestea în lume-ți mai rămân?
*
Să stai cu o fată,vin să-ți toarne un paharnic,
mai bine-i decât să te-nchini ca un fățarnic.
De merg în iad bețivii și îndrăgostiții,
atunci în rai de-ai vrea s-ajungi ar fi zadarnic.
