Poveste sentimentală

Autor:
Nichita Stănescu

                            Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
                            Eu stăteam la o margine-a orei,
                            tu - la cealaltă,
                            ca două toarte de amforă.
                            Numai cuvintele zburau intre noi,
                            înainte și înapoi.
                            Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
                            și deodată,
                            îmi lăsam un genunchi,
                            iar cotul mi-înfigeam în pământ,
                            numai ca să privesc iarba-nclinată
                            de căderea vreunui cuvânt,
                            ca pe sub laba unui leu alergând.
                            Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
                            înainte și înapoi,
                            și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
                            repetau, într-un vârtej aproape văzut,
                            structura materiei, de la-nceput.

Iubește-mă !

Autor:
Delia Stăniloiu

                            Iubeşte-mă cât necuprinsul mării
                            Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul
                            Să nu mai simt arsura şi-nceputul
                            Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.

                            Iubeşte-mă ca soarele-n amiază
                            Dogoritor, intens apoi, molatec
                            Refugiată-ntr-un amurg tomnatec
                            Să-ntrezăresc surâsului tău rază.

                            Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă
                            Când beznele îmi sunt deja ostile
                            Şi lasă-mă să sper încă la zile
                            Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...

                            Iubeşte-mă şi dincolo de moarte
                            Când voi fi doar un nume pe o piatră
                            Când focul, va fi doar cenuşă-n vatră
                            Iar eu, mă voi muta cu totu-n carte.

Jardin du Luxembourg

Autor:
Ion Pillat

                             Plutea aromitoare suflarea primăverii
                             Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxembourg;
                             Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
                             De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

                             Zburară porumbeii din paltini. În surdină
                             Șoptea tânguitoare Fântâna Medicis. -
                             În cea mai minunată şi clasică grădină
                             Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

                             Când zgomotul cetăţii, vuind prelung, ca marea
                             Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
                             Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
                             Se strecură prin ramuri un liniştit obraz...

                             Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpedii.
                             De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
                             Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
                             Mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea?

                             Şi cum treceam alături de recile regine,
                             De ce simţii în suflet al patimei kobold,
                             În ceasul îndoielnic cînd nu ştii de revine
                             Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold?...

Din volumul „Eternităţi de-o clipă”, 1912-1914

Imbrățișarea

Autor:
Nichita Stănescu 

                                  Când ne-am zărit, aerul dintre noi
                                  și-a aruncat dintr-o dată
                                  imaginea copacilor, indiferenți și goi,
                                  pe care-o lasă să-l străbată.
                                  Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
                                  unul spre celălalt, și-atât de iute,
                                  că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
                                  și ora, lovită, se sparse-n minute.
                                  Aș fi vrut să te păstrez în brațe
                                  așa cum țin trupul copilăriei, întrecut,
                                  cu morțile-i nerepetate.
                                  Și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut.

Te cunosc, iubire

Autor:
Ioana Antonache

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o dimineață
                               Când părul meu ușor l-ai mângâiat,
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și nu știam ce mult te-am așteptat...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o zi
                               Când ochii mei albaștri erau triști,
                               Când nu credeam ca tu ai să mă știi
                               Și nu știam că undeva exiști...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o seară
                               Când gura mea dorea sărutul tău.
                               Când m-ai luat în brațe-ntâia oară
                               Și-n brațul tău eu am rămas mereu...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o noapte
                               Când trupul meu te aștepta rebel,
                               Când nu știam că, într-o altă parte
                               Și trupul tău mă aștepta la fel...

                               Eu te cunosc, iubire...și te știu
                               Din zori de zi în zorii următori,
                               Când tu îmi ceri numai a ta să fiu
                               Și mă iubești pe patul plin cu flori...

                               Eu te cunosc, iubire...și te vreau
                               Când mă privești cu chipul tău frumos...
                               Și când dorești iubirea mea să-ți dau,
                               Eu te cunosc, iubire...te cunosc.

                               Eu te cunosc iubire dintr-o dimineață
                               Eu te cunosc iubire dintr-o zi
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și de acum al meu mereu vei fi....

Ofrandă

Autor:
Otilia Cazimir

                                    Azi vreau să-ți aduc din trecut
                                    Un proaspăt parfum amintirii
                                    Surâsul de mult cunoscut
                                    Și vechiul îndemn al privirii.

                                    Te lasă robit amăgirii
                                    Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
                                    Pe lacul pustiu al iubirii
                                    E ultima floare de nufar…

Amintirea paradisului

Autor:
Cezar Ivănescu

                                       Când eram mai tânăr
                                       și la trup curat,
                                       Într-o noapte, floarea mea,
                                       eu te-am visat.
                                       Înfloreai fără păcat,
                                       într-un pom adevărat
                                       Când eram mai tânăr
                                       și la trup curat.

                                      Nu știam ca ești femeie, eu bărbat
                                      Lângă tine cu sfială m-am culcat
                                      Și dormind eu am visat; tu, visând,
                                      ai lăcrimat
                                      Când eram mai tânăr
                                      și la trup curat

                                      E pierdută noaptea aceea
                                      de acum!
                                      Carnea noastră, de-i mai știe
                                      al ei parfum
                                      Poamele ce-n poame stau,
                                      gustul cărnii tale-l au
                                      Și cad mâine toate, putrede,
                                      pe drum.

                                      Fă-l să fie, Doamne Sfinte,
                                      numai om
                                      Pe acel care ne-a ispitit sub pom
                                      Și când pomul flori va da,
                                      fă să-i cadă carnea grea,
                                      Cum cădea-va, după cântec,
                                      mâna mea…
                            .

Despărțire

Autor:
J.V.Goethe

                           
                             Ochii ei şoptesc iubirea,
                             Buzele-mi nu spun nimic.
                             Grea, ce grea e despărţirea
                             Chiar pentr-un bărbat voinic.

                             Triste sunt şi parcă plâng
                             Şi se cheamă-n limbă mută:
                             Mâinile ce ni se-ating,
                             Buzele ce se sărută.

                             Cum pe vremuri, jucăuşo,
                             Îţi sorbeam al gurii mied,
                             Şoapte – floare de brânduşă
                             Ce-a ieşit de sub omăt.

                             N-o să-ţi fac coroană iară,
                             Roze-n mână n-o să-ţi pun.
                             O, Francisca,-n primăvară
                             Ne-a ucis un ger nebun.

Simțire (Sensation)

Autor:
Arthur Rimbaud

                Sensation
                           
                              Par les soirs bleus d'été, j'irai dans les sentiers,
                              Picoté par les blés, fouler l'herbe menue :
                              Rêveur, j'en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
                              Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

                             Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :
                             Mais l'amour infini me montera dans l'âme,
                             Et j'irai loin, bien loin, comme un bohémien,
                             Par la nature, heureux comme avec une femme.
***
Simțire
În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci
Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,
Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,
Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.

Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

1870
În româneşte de Petre Solomon

Sărută-mă

Autor:
Magda Isanos

                                  Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
                                  Doar sărutarea ta ar fi în stare
                                  Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
                                  Să-i umple de iubire și de soare.

                                  Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
                                  Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
                                  Iți vor zâmbi din nou înseninate
                                  Și-ndrăgostite ca și la-nceput.

                                  Sărută-mi fruntea, gândurile rele
                                  Și toate îndoielile-or să moară,
                                  În loc vor naște visurile mele
                                  De viată nouă și de primăvară.