Despărțire

Autor:
J.V.Goethe

                           
                             Ochii ei şoptesc iubirea,
                             Buzele-mi nu spun nimic.
                             Grea, ce grea e despărţirea
                             Chiar pentr-un bărbat voinic.

                             Triste sunt şi parcă plâng
                             Şi se cheamă-n limbă mută:
                             Mâinile ce ni se-ating,
                             Buzele ce se sărută.

                             Cum pe vremuri, jucăuşo,
                             Îţi sorbeam al gurii mied,
                             Şoapte – floare de brânduşă
                             Ce-a ieşit de sub omăt.

                             N-o să-ţi fac coroană iară,
                             Roze-n mână n-o să-ţi pun.
                             O, Francisca,-n primăvară
                             Ne-a ucis un ger nebun.

Simțire (Sensation)

Autor:
Arthur Rimbaud

                Sensation
                           
                              Par les soirs bleus d'été, j'irai dans les sentiers,
                              Picoté par les blés, fouler l'herbe menue :
                              Rêveur, j'en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
                              Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

                             Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :
                             Mais l'amour infini me montera dans l'âme,
                             Et j'irai loin, bien loin, comme un bohémien,
                             Par la nature, heureux comme avec une femme.
***
Simțire
În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci
Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,
Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,
Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.

Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

1870
În româneşte de Petre Solomon

Sărută-mă

Autor:
Magda Isanos

                                  Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
                                  Doar sărutarea ta ar fi în stare
                                  Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
                                  Să-i umple de iubire și de soare.

                                  Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
                                  Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
                                  Iți vor zâmbi din nou înseninate
                                  Și-ndrăgostite ca și la-nceput.

                                  Sărută-mi fruntea, gândurile rele
                                  Și toate îndoielile-or să moară,
                                  În loc vor naște visurile mele
                                  De viată nouă și de primăvară.

Improvizație

Autor:
Li Tai Pe

                                        Rochia ei - un nor.
                                        Obrazul - floare.
                                        Vânt înmiresmat, uşor,
                                        Primăvară - dor!
                                        Sus, la munte, de-ar fi ea,
                                        Nu mă-ncumet a-l urca.
                                        Lunii când se va-nclina,
                                        Eu departe m-oi afla,
                                        Primăvară - dor...

Balada veștilor din ploi

Autor:
George Țernea

                    Balada veștilor din ploi

                Mulțumeşte-te să-mi scrii
                Câteva cuvinte calde,
                Când va fi să mi se scalde
                Umbra vieții-n aporii.

                Eu voi sta, oricum, atent,
                Sprijinindu-mă de-o rază,
                La-nțelesul viu din frază
                Și la frigul tău latent.

                Dacă tot mi-e dat să mor
                Înainte-ți cu o vreme,
                Voi ajunge, nu te teme,
                Să-mi transform plecarea-n nor.

                Și-or să cadă mai apoi,
                Dinspre mine către tine,
                Vești de dragoste, știi bine,
                Risipite-n niște ploi.

Spune-mi ,iubito,unde ți-e popasul ?

Autor:
Adrian Munteanu

                                   Spune-mi, iubito, unde ți-e popasul ?
                                   În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
                                   Unde-ţi-aşezi piciorul să nu piară
                                   Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?

                                   Cum ai învins râvnirile de fiară
                                   Ce-au despicat pădurile cu pasul,
                                   Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
                                   La umbra coapsei tale de fecioară ?

                                   Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
                                   Bea din potirul brumelor nectar
                                   Şi din căuş de patimi apă vie,

                                   Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
                                   Să te zidesc curată-n temelie,
                                   Aceeaşi Ană, pe un nou altar.

Eu te-am iubit

Autor:
A.S.Pușkin

                             
                               Eu te-am iubit și poate ca iubirea
                               În suflet încă nu s-a stins de tot;
                               Dar nici neliniște și nici tristețe
                               Ea nu îți va mai da, asa socot.
                               Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
                               De gelozie, de sfială chinuit.
                               Dea Domnul sa mai fii cândva iubită
                               Așa adânc, asa gingaș cum te-am iubit

Vor trece ani

Autor:
Veronica Porumbacu

                                
                                       Nici cupele de-argint nu-mi plac
                                       nici auritele pocale
                                       ci dintre toate, cel mai drag
                                       îmi e căușul palmei tale.

                                       Vor trece ani.Și-nnoitoare
                                       cu aceeași dragoste de fată
                                       voi bea din palma ta, de care
                                       n-am să mă satur niciodată.

                                       Pe același drum, ca la-nceput
                                       vom dogorî mereu la față.
                                       Și-ntâia brazdă-am să-ți sărut
                                       pe-obrazul însemnat de viață!

                                       Dar dacă în aceeași zi,
                                       mi-ai da să beau din mari pocale
                                       eu, dintre toate, m-aș opri
                                       tot la căușul palmei tale...

W.Shakespeare.Sonetul XL(40)

Sonetul XL (40)
(traducere : Gh.Tomozei )

                                    Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
                                    eşti mai bogat de le vei dobîndi?
                                    Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
                                    dar ea este a ta de cînd o ştii.
                                    De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
                                    şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
                                    şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
                                    fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!
                                    Iubit tâhar, tu, hoţul de miresme,
                                    te iert cînd sărăcia mea o furi,
                                    iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
                                    mai greu fărădelegile le-nduri.

                                    O, desfrânat ce schimbi în bine răul
                                    nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul !

Marină

Autor:
Nicolae Labiș

(fragment)

                                 Pentru ce-ai rămas, iubire! -
                                 Rădacina-a unei
                                 flori
                                 Ce s-a destrămat subțire
                                 În petale și vapori
                                 Ca
                                 să zboare mai ușoară,
                                 Să renvie-a doua oară
                                 În
                                 alt suflet, în alt ceas,
                                 Lăsând drojdia grozavă
                                 De pârjol
                                 și de otravă...
                                 Murmuram: - De ce-ai rămas?

                                 Înnegrit la
                                 chip ca marea,
                                 Noaptea lângă țărm am stat
                                 Ascultându-i
                                 aiurarea,
                                 Plânsul ei zbuciumat,
                                 Ingânându-i cu glas mare
                                 Zadarnica
                                 ei chemare
                                 Risipită-n surd balans.
                                 Si cu ea, prin vijelie,
                                 Am
                                 pornit - mai blând sa-mi fie -
                                 Sumbrul suferinței
                                 dans.
***