Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

duminică, 28 octombrie 2012

Peisaj de toamnă

Autor:
Delia Stăniloiu 


                                      Ploaia cu stropi-i valsează
                                      Pe aleile serii pustii
                                      Pianul din suflet vibrează
                                      Copleșitor ,armonii.

                                      Vântul ,imagini fugare
                                      Aduce;neobosit mesager.
                                      Și cântă de dor pe trotuare
                                      Trăiri efemere ce pier
.
                                      Mai stărui și eu prin imagini,
                                      Trăiri efemere ce dor
                                      Las ,doar nescriselor pagini
                                      Să umple al simțirii fior.



vineri, 12 octombrie 2012

Motivo da rosa(Tema trandafirului)

Autor:
Cecilia Meireles
n.1945




                           
                                    Nu te mâhni când vezi căzând petala:
                                    A nu mai fi, e tot un mod de-a fi.
                                    Și roze de cenușă spulberată
                                    O să descoperi, lângă cele vii.

                                    Parfumul meu chiar și din spini se lasă:
                                    În cele patru vânturi va pluti.
                                    Mi-or răsfoi eterna desfoire,
                                    Şi-n veci pierdută, vecinic m-or găsi.




Traducere:Paul Abucean

duminică, 7 octombrie 2012

Armonie în amurg

Autor:
Ch.Baudelaire 


Harmonie du soir


Voici venir les temps où vibrant sur sa tige
Chaque fleur s'évapore ainsi qu'un encensoir;
Les sons et les parfums tournent dans l'air du soir;
Valse mélancolique et langoureux vertige!

Chaque fleur s'évapore ainsi qu'un encensoir;
Le violon frémit comme un coeur qu'on afflige;
Valse mélancolique et langoureux vertige!
Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir.

Le violon frémit comme un coeur qu'on afflige,
Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir!
Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir;
Le soleil s'est noyé dans son sang qui se fige.

Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir,
Du passé lumineux recueille tout vestige!
Le soleil s'est noyé dans son sang qui se fige...
Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir!

Les Fleurs du mal - Spleen et Idéal - Charles Baudelaire 

Armonie în amurg-

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă și-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...

 Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare
(Traducerea ?)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Cântec de dragoste

Autor:
Rainer Maria Rilke













                     Cum să-mi țin sufletul acesta-cum
                     să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
                     deasupra-ți către altceva,din afară?
                     Ah,cum aș vrea să-l pot ascund acum,
                     la adăpost, pierdut în miez de seară,
                     pe-un loc străin ,tăcut, unde nimic
                     nu-i lung fior,de câte ori adâncu-ți se-înfioară.
                     Dar orice ne atinge pe noi doi,e-o-mbrățișare
                     și ne cuprinde ca arcușul care
                     din două coarde-același sunet smulge.

                     Ci cărui instrument îi suntem strună?
                     Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
                     O, cântec dulce!

duminică, 16 septembrie 2012

Poveste sentimentală

Autor:
Nichita Stănescu


                            Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
                            Eu stăteam la o margine-a orei,
                            tu - la cealaltă,
                            ca două toarte de amforă.
                            Numai cuvintele zburau intre noi,
                            înainte și înapoi.
                            Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
                            și deodată,
                            îmi lăsam un genunchi,
                            iar cotul mi-înfigeam în pământ,
                            numai ca să privesc iarba-nclinată
                            de căderea vreunui cuvânt,
                            ca pe sub laba unui leu alergând.
                            Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
                            înainte și înapoi,
                            și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
                            repetau, într-un vârtej aproape văzut,
                            structura materiei, de la-nceput.


sâmbătă, 8 septembrie 2012

Iubește-mă !

Autor:
Delia Stăniloiu

                            Iubeşte-mă cât necuprinsul mării
                            Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul
                            Să nu mai simt arsura şi-nceputul
                            Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.

                            Iubeşte-mă ca soarele-n amiază
                            Dogoritor, intens apoi, molatec
                            Refugiată-ntr-un amurg tomnatec
                            Să-ntrezăresc surâsului tău rază.

                            Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă
                            Când beznele îmi sunt deja ostile
                            Şi lasă-mă să sper încă la zile
                            Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...

                            Iubeşte-mă şi dincolo de moarte
                            Când voi fi doar un nume pe o piatră
                            Când focul, va fi doar cenuşă-n vatră
                            Iar eu, mă voi muta cu totu-n carte.


vineri, 24 august 2012

Jardin du Luxembourg

Autor:
Ion Pillat

                             Plutea aromitoare suflarea primăverii
                             Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxembourg;
                             Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
                             De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

                             Zburară porumbeii din paltini. În surdină
                             Șoptea tânguitoare Fântâna Medicis. -
                             În cea mai minunată şi clasică grădină
                             Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

                             Când zgomotul cetăţii, vuind prelung, ca marea
                             Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
                             Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
                             Se strecură prin ramuri un liniştit obraz...

                             Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpedii.
                             De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
                             Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
                             Mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea?

                             Şi cum treceam alături de recile regine,
                             De ce simţii în suflet al patimei kobold,
                             În ceasul îndoielnic cînd nu ştii de revine
                             Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold?...

Din volumul „Eternităţi de-o clipă”, 1912-1914









marți, 31 iulie 2012

Imbrățișarea

Autor:
Nichita Stănescu 


                                  Când ne-am zărit, aerul dintre noi
                                  și-a aruncat dintr-o dată
                                  imaginea copacilor, indiferenți și goi,
                                  pe care-o lasă să-l străbată.
                                  Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
                                  unul spre celălalt, și-atât de iute,
                                  că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
                                  și ora, lovită, se sparse-n minute.
                                  Aș fi vrut să te păstrez în brațe
                                  așa cum țin trupul copilăriei, întrecut,
                                  cu morțile-i nerepetate.
                                  Și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut.

duminică, 15 iulie 2012

Te cunosc, iubire

Autor:
Ioana Antonache


                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o dimineață
                               Când părul meu ușor l-ai mângâiat,
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și nu știam ce mult te-am așteptat...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o zi
                               Când ochii mei albaștri erau triști,
                               Când nu credeam ca tu ai să mă știi
                               Și nu știam că undeva exiști...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o seară
                               Când gura mea dorea sărutul tău.
                               Când m-ai luat în brațe-ntâia oară
                               Și-n brațul tău eu am rămas mereu...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o noapte
                               Când trupul meu te aștepta rebel,
                               Când nu știam că, într-o altă parte
                               Și trupul tău mă aștepta la fel...

                               Eu te cunosc, iubire...și te știu
                               Din zori de zi în zorii următori,
                               Când tu îmi ceri numai a ta să fiu
                               Și mă iubești pe patul plin cu flori...

                               Eu te cunosc, iubire...și te vreau
                               Când mă privești cu chipul tău frumos...
                               Și când dorești iubirea mea să-ți dau,
                               Eu te cunosc, iubire...te cunosc.

                               Eu te cunosc iubire dintr-o dimineață
                               Eu te cunosc iubire dintr-o zi
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și de acum al meu mereu vei fi....

sâmbătă, 7 iulie 2012

Ofrandă

Autor:
Otilia Cazimir

                                    Azi vreau să-ți aduc din trecut
                                    Un proaspăt parfum amintirii
                                    Surâsul de mult cunoscut
                                    Și vechiul îndemn al privirii.

                                    Te lasă robit amăgirii
                                    Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
                                    Pe lacul pustiu al iubirii
                                    E ultima floare de nufar…