Te-am așteptat...

Autor : Silvia Gurău

                            Te-am așteptat cândva plângând,străine,
                            Credeam că tu ești visul meu și calea...
                            Dar...ai trecut zâmbind pe lângă mine
                            Și mi-ai lăsat în suflet toată jalea!

                            Am adunat un dor,un gând,un vis
                            Din speranța regăsirii noastre,
                            Amestecate rânduri am tot scris
                            Povestea mea, a ta,a gândurilor caste...

                            Te-am așteptat să vii,sub cetina de brad,
                            Eu,adormita fată fată din frunza toamnei tale...
                            Și am lăsat să ardă,ce-n mine a tot ars,
                            Speranța întâlnirii din lunga noastră cale!

                            Te-am așteptat,străine!Dar ai ales tăcerea...
                            Doar eu mai țin aprinsă în noapte o lumină.
                            Și tot privind la cerul ce-mi oglindea durerea,
                            Îți spun fără regrete:”Rămâi în lumea ta străină!”

Chanson d”automne

Autor :Paul Verlaine

(1844-1896)
Portret de Gustave Courbet





Chanson d”automne

                     Les sanglots longs
                     Des violons
                     De l'automne
                     Blessent mon coeur
                     D'une langueur
                     Monotone.

                     Tout suffocant
                     Et blême, quand

                     Sonne l'heure,

                     Je me souviens

                     Des jours anciens

                     Et je pleure;

                     Et je m'en vais
                     Au vent mauvais
                     Qui m'emporte
                     Deçà, delà

                     Pareil à la

                     Feuille morte.

                                                                                                              
                     Cântec de toamnă

                     Al toamnei cânt,
                     Viori de vânt
                     Îl plâng topite
                     Lovindu-mi lin
                     Sufletul plin
                     De corzi rănite

                     Decolorat
                     Şi sugrumat
                     Când ora bate
                     Plângând ascult
                     La vremi de mult
                     Îndepărtate

                     Şi-n vânt mă las
                     În răul pas
                     Care mă poartă

                     Din loc în loc
                     Acelaşi joc

                     De frunză moartă

Seară de toamnă

Seară de toamnă
Autor : Duiliu Zamfirescu

                            
                              Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
                              Prin frunze reci doar un fior adie;
                              S-arată-n deal, cu fața purpurie,
                              A nopților fermecatoare Doamnă.

                              Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
                              Strălucitoarea-i negură albastră,
                              O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
                              Atâta farmec ar putea descrie!

                              Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
                              In umbra lui mă simt prins de tristețe:
                              Există oare-atâta frumusețe
                              In fire, — asa cum o simți tu, poetul?

Cântec în doi

Autor: Lucian Blaga

                                        Și vine toamna iar'
                                        ca dup-un psalm aminul.
                                        Doi suntem gata să gustăm
                                        cu miere-amestecat veninul.

                                        Doi suntem gata s-ajutăm

                                        brândușile ardorii
                                        să înfloreasca iar' în noi
                                        și-n toamna-aceasta de apoi.

                                        Doi suntem, când cu umbra lor
                                        ne împresoară-n lume norii.
                                        Ce gânduri are soarele cu noi --
                                        nu știm, dar suntem doi.

Vis albastru

Autor :0ELLA41

                            Azi,sufletul meu pluteşte departe...
                            Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
                            Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
                            Ar vrea să cuprindă al său necuprins...

                            Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
                            Învăluie zborul de aripi albastre...
                            Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
                            Îmi picură-n suflet trăirea divină.

Yo voy soñando caminos

Autor : Antonio Machado
(poet spaniol -1875-1939))

                                  Yo voy soñando caminos
                                  de la tarde. ¡Las colinas
                                  doradas, los verdes pinos,
                                  las polvorientas encinas!...
                                 ¿Adónde el camino irá?
                                  Yo voy cantando, viajero
                                  a lo largo del sendero...
                                 - la tarde cayendo está-.
                                 "En el corazón tenía
                                  la espina de una pasión;
                                  logré arrancármela un día:
                                  ya no siento el corazón".

                                 Y todo el campo un momento
                                  se queda, mudo y sombrío,
                                  meditando. Suena el viento
                                  en los álamos del río.

                                  La tarde más se oscurece;
                                  y el camino que serpea
                                  y débilmente blanquea
                                  se enturbia y desaparece.

                                 Mi cantar vuelve a plañir:
                                 "Aguda espina dorada,
                                 quién te pudiera sentir
                                 en el corazón clavada".

Merg visând drumuri
pe-nserat. Colinele
aurii,pinii verzi ,
stejarii prăfuiți !...

Încotro duce drumul?
Eu,drumețul,merg cântând
de-a lungul drumului...
-se lasă seara-
” in inimă purtam,
ghimpele unei iubiri ;
într-o zi am reușit să-l smulg:
Și inima nu mi-o mai simt”.

Și întregul câmp pentru o clipă
rămâne mut și întunecat,
meditând.Răzbate vântul
printre plopii de lângă râu.

Seara devine mai întunecoasă;
și drumul care șerpuiește,
capătă o culoare albicioasă,
se estompează și dispare.

Si cântecul meu devine șoaptă :
”Ascuțit ghimpe aurit,
Cine ar putea să te poarte,
în imină înfipt.”

Floarea

Autor : Al.Pușkin

                                     O floare veștedă zăresc
                                     Ce-a fost uitată între pagini,
                                     Și-un vis ciudat,nepământesc
                                     Trezește-n pieptul meu imagini.

                                     Pe unde a-nflorit,și când?
                                     De care Mai a avut parte?
                                     Și cine a rupt-o,cu ce gând?
                                     Și pentru ce a pus-o-n carte?

                                     Să amintească-un bun rămas?
                                     Vreo întâlnire sub murmure?
                                     Sau vreo plimbare-n molcom ceas
                                     Pe câmp ori poate prin pădure?

                                     Mai sunt pe lume el și ea?
                                     În ce ungher se află oare?
                                     Sau pote-s veștejiți așa,
                                     Precum aici această floare?

Traducere de George Lesnea

Iubire

Lucian Blaga : Iubire

                                    Iubești - când ulciorul de-aramă
                                    se umple pe rând, de la sine
                                    aproape, de flori și de toamnă,
                                    de foc, de-anotimpul din vine.

                                    Iubesti - când suavă icoana
                                    ce-ți faci în durere prin veac
                                    o ții înrămată ca-n rana
                                    străvechiului verde copac.

                                    Iubești - când sub timpuri prin sumbre
                                    vâltori, unde nu ajung sorii,
                                    te-avânți să culegi printre umbre
                                    bălaiul surâs al comorii.

                                    Iubești - când simțiri se deșteaptă
                                    că-n lume doar inima este,
                                    că-n drumuri la capăt te-așteaptă
                                    nu moartea, ci altă poveste.

                                    Iubești - când întreaga făptură,
                                    cu schimbul, odihnă, furtună
                                    îți este-n aceeasi măsură
                                    și lavă pătrunsă de lună.

Le pont Mirabeau

Guillaume Apollinaire (Alcools)
Le Pont Mirabeau

                            Sous le pont Mirabeau coule la Seine
                            Et nos amours
                            Faut-il qu'il m'en souvienne
                            La joie venait toujours après la peine.

                            Vienne la nuit sonne l'heure
                            Les jours s'en vont je demeure

                            Les mains dans les mains restons face à face
                            Tandis que sous
                            Le pont de nos bras passe
                            Des éternels regards l'onde si lasse

                            Vienne la nuit sonne l'heure
                            Les jours s'en vont je demeure

                            L'amour s'en va comme cette eau courante
                            L'amour s'en va
                            Comme la vie est lente
                            Et comme l'Espérance est violente

                            Vienne la nuit sonne l'heure
                            Les jours s'en vont je demeure

                            Passent les jours et passent les semaines
                            Ni temps passé
                            Ni les amours reviennent
                            Sous le pont Mirabeau coule la Seine

                            Vienne la nuit sonne l'heure
                            Les jours s'en vont je demeure

                  Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
                  Ca dragostea noastră
                  Să-mi amintesc că orice-alin
                  Venea tarziu, doar după chin

                  Bate ora-n alt tărâm
                  Zile, nopti, trec, eu rămân

                  Stam mână-n mână, ochi în ochi
                  cu-ardoare
                  Privindu-ne pe când
                  In undă, sub arcada acestor mâini răsare
                  Un cer cu veșnice priviri tremurătoare

                  Bate ora-n alt tărâm
                  Zile, nopți trec, eu rămân

                  Iubirea trece-asemeni undei blânde
                  Iubirea se duce
                  Și viata lentă ne pătrunde
                  Speranța strigă cu priviri flămânde

                  Bate ora-n alt tărâm
                  Zile, nopți trec, eu rămân

                  Curg zilele spre un alt destin
                  Nici timpul nu se-ntoarnă-acum
                  Iubirile nu mai revin
                  Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin

                  Bate ora-n alt tărâm
                  Zile, nopți trec, eu rămân

Lied

                                  LIED
                                            (A.O.Teodoreanu)
                                                                                                                                                                                                                                                   
                                 Toamna a căzut
                                 Peste parcul mut.
                                 Tainicule dor,
                                 In zadar te alint.
                                 Trandafirii mor.
                                 Visurile mint.

                                 Toamna trece acum.
                                 Invelită în fum.
                                 Unde-i de argint
                                 Glasul ei sonor?
                                 Trandafirii mor.
                                 Visurile mint.

                                 Toamna mi te ia,
                                 Vis stingher, cu ea.
                                 Lacrimă de dor
                                 Strop de mărgărint.
                                 Trandafirii mor.
                                 Visurile mint.