De-abia plecaseși

Autor : Tudor Arghezi

                          De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
                          Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
                          Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. ...
                          Nu te-ai uitat o dată înapoi!

                          Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
                          Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

                          Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
                          Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
                          Nu te oprise gândul fără glas.

                          De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rămas ?

La chaude chanson

Autor :Anna de Noailles(1876-1933)
(Poetă franceză de origină greco-română)

                  La guitare amoureuse et l'ardente chanson

                  Pleurent de volupté, de langueur et de force
                  Sous l'arbre où le soleil dore l'herbe et l'écorce,
                  Et devant le mur bas et chaud de la maison.

                  Semblables à des fleurs qui tremblent sur leur tige,
                  Les désirs ondoyants se balancent au vent,
                  Et l'âme qui s'en vient soupirant et rêvant
                  Se sent mourir d'espoir, d'attente et de vertige.

               - Ah ! quelle pâmoison de l'azur tendre et clair !
                  Respirez bien, mon coeur, dans la chaude rafale,
                  La musique qui fait le cri vif des cigales,

                  Et la chanson qui va comme un pollen sur l'air...

Și dacă mâine...

Și dacă mâine...
Autor: Violeta Petre

                            Şi dacă mâine nu va mai veni
                            Şi stele-n noapte n-or mai fi să fie,
                            Pe buze eu sărutu-ţi voi opri
                            Şi aripa din zborul tău spre veşnicie.

                            Şi dacă ploi din nori nu se vor cerne
                            Să spele lacrima din toamnele cuminţi,
                            Eu voi opri surâsul tău din gene
                            Şi dorul tău, icoană printre sfinţi.

                            Şi dacă stele de argint nu vor mai fi
                            În noaptea cea cu vise şi poveşti
                            Voi inventa un basm, şi vei veni

                            Cum fac de fiecare dată, când nu eşti...

Trăiesc printre cuvinte

Autor : Gh.Ungureanu

                           Deasupra gândurilor mele e-un cer întunecat
                           Şi nu-mi găsesc cărare spre vechile-amintiri,
                           E totul ca-ntr-o toamnă din care am plecat,
                           Să te-ntâlnesc la poarta, aceleeaşi iubiri.

                           Să-mi ningă pe la tâmplă, să plouă cu durere,
                           Când două anotimpuri, împart aceleaşi nopţi,
                           Să-mi lunece prin gesturi, sălbatică plăcere,
                           Să plângă depărtarea zdrobind închise porţi.

                           Trăiesc printre cuvinte cu rostul lor nebun,
                           Chemând adolescenţa, din anii tăi pierduţi
                           Şi n-am încă curajul, s-aştept şi să îmi spun,
                           Că n-ai să poţi cândva, din ei să-mi împrumuţi.

                           Vor răsări si stele, va ninge rar si vor fi ploi,
                           Aceleaşi triste-amurguri vor sta pe lângă mine,
                           Pentru că-n toamna vieţii, renaştem amândoi
                           Şi doar singurătatea , va rătăci spre tine.  

Deruta

Autor: Raluca  Preda

                             Dorul meu zboară la întâmplare
                             Dezordonat
                             Ca un fluture alungat
                             Pentru care
                             Florile toate s-au scuturat.

                             Dragostea mea hoinărește
                             Printre voi, fără rost
                             Se tot rotește
                             Ca un suflet pierdut
                             în căutare
                             de trup, de-adapost.

                             Lacrimile mele s-au risipit
                             în alunecare
                             Ca un izvor revărsat
                             Ce drumul spre mare
                             Cândva l-a uitat.

                             In acest teritoriu necunoscut,
                             iluzoriu
                             E cineva care are
                             din întâmplare
                             O busolă, cu împrumut ?

Te-am așteptat...

Autor : Silvia Gurău

                            Te-am așteptat cândva plângând,străine,
                            Credeam că tu ești visul meu și calea...
                            Dar...ai trecut zâmbind pe lângă mine
                            Și mi-ai lăsat în suflet toată jalea!

                            Am adunat un dor,un gând,un vis
                            Din speranța regăsirii noastre,
                            Amestecate rânduri am tot scris
                            Povestea mea, a ta,a gândurilor caste...

                            Te-am așteptat să vii,sub cetina de brad,
                            Eu,adormita fată fată din frunza toamnei tale...
                            Și am lăsat să ardă,ce-n mine a tot ars,
                            Speranța întâlnirii din lunga noastră cale!

                            Te-am așteptat,străine!Dar ai ales tăcerea...
                            Doar eu mai țin aprinsă în noapte o lumină.
                            Și tot privind la cerul ce-mi oglindea durerea,
                            Îți spun fără regrete:”Rămâi în lumea ta străină!”

Chanson d”automne

Autor :Paul Verlaine

(1844-1896)
Portret de Gustave Courbet





Chanson d”automne

                     Les sanglots longs
                     Des violons
                     De l'automne
                     Blessent mon coeur
                     D'une langueur
                     Monotone.

                     Tout suffocant
                     Et blême, quand

                     Sonne l'heure,

                     Je me souviens

                     Des jours anciens

                     Et je pleure;

                     Et je m'en vais
                     Au vent mauvais
                     Qui m'emporte
                     Deçà, delà

                     Pareil à la

                     Feuille morte.

                                                                                                              
                     Cântec de toamnă

                     Al toamnei cânt,
                     Viori de vânt
                     Îl plâng topite
                     Lovindu-mi lin
                     Sufletul plin
                     De corzi rănite

                     Decolorat
                     Şi sugrumat
                     Când ora bate
                     Plângând ascult
                     La vremi de mult
                     Îndepărtate

                     Şi-n vânt mă las
                     În răul pas
                     Care mă poartă

                     Din loc în loc
                     Acelaşi joc

                     De frunză moartă

Seară de toamnă

Seară de toamnă
Autor : Duiliu Zamfirescu

                            
                              Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
                              Prin frunze reci doar un fior adie;
                              S-arată-n deal, cu fața purpurie,
                              A nopților fermecatoare Doamnă.

                              Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
                              Strălucitoarea-i negură albastră,
                              O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
                              Atâta farmec ar putea descrie!

                              Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
                              In umbra lui mă simt prins de tristețe:
                              Există oare-atâta frumusețe
                              In fire, — asa cum o simți tu, poetul?

Cântec în doi

Autor: Lucian Blaga

                                        Și vine toamna iar'
                                        ca dup-un psalm aminul.
                                        Doi suntem gata să gustăm
                                        cu miere-amestecat veninul.

                                        Doi suntem gata s-ajutăm

                                        brândușile ardorii
                                        să înfloreasca iar' în noi
                                        și-n toamna-aceasta de apoi.

                                        Doi suntem, când cu umbra lor
                                        ne împresoară-n lume norii.
                                        Ce gânduri are soarele cu noi --
                                        nu știm, dar suntem doi.

Vis albastru

Autor :0ELLA41

                            Azi,sufletul meu pluteşte departe...
                            Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
                            Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
                            Ar vrea să cuprindă al său necuprins...

                            Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
                            Învăluie zborul de aripi albastre...
                            Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
                            Îmi picură-n suflet trăirea divină.