Înțelepciune

Autor: Magda Isanos

                          Ințelepciune este să respiri
                          ușor, și după lacrimi să zâmbești,
                          petalele ce cad din trandafiri
                          și nu s-aud când mor, să le iubești.

                          Privește pomii drepți din bătătură-
                          ei cată totdeauna către cer,
                          și-n ruga lor cea verde parcă cer
                          mai multă ploaie, mai puțină ură.

                          Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
                          Poate-naintea spicelor să cazi,
                          stăpâni când nu suntem decât pe azi,
                          nu te gândi la mâine, nici la ieri.

Strofe de-a lungul anilor

Autor: Lucian Blaga

                        
                                            Când prin oraș calci lin pe străzi
                                            sămânța ulmilor, și-n mers
                                            în adevăruri limpezi crezi-
                                            mai e nevoie de vreun vers?

                                            Când mușchiul de pădure mult
                                            ne-alină-n vară verde dor
                                            și glasul picurat ți-ascult-
                                            mai e nevoie de-un izvor?

                                            Când în bătaia vântului
                                            mlădie umbli pe colnic,
                                            pe-ntinderea pământului
                                            mai e nevoie de vreun spic?

                                            Când între lipsă și prinos
                                            ne bucurăm de câte sunt
                                            și cântă pe sub glii un os-
                                            mai e nevoie de cuvânt?

                                            Când îți ghicesc arzândul lut
                                            cum altul pe Tanagra nu-i,
                                            din miază-noapte până-n sud
                                            mai e nevoie de statui?

                                           Când hoinărind, alăturea,
                                           noi mână-n mână ne găsim
                                           cu ochii la aceeași stea-
                                           mai e nevoie de destin?

              

Leoaică tânără, iubirea

Autor: Nichita Stănescu

                                   Leoaică tânără, iubirea
                                   mi-a sărit în faţă.
                                   Mă pândise-n încordare
                                   mai demult.
                                  Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
                                   m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

                                  Şi deodată-n jurul meu, natura
                                  se făcu un cerc, de-a-dura,
                                  când mai larg, când mai aproape,
                                  ca o strângere de ape.
                                  Şi privirea-n sus ţâşni,
                                  curcubeu tăiat în două,
                                  şi auzul o-ntâlni
                                  tocmai lângă ciocârlii.

                                  Mi-am dus mâna la sprânceană,
                                  la tâmplă şi la bărbie,
                                  dar mâna nu le mai ştie.
                                  Şi alunecă-n neştire
                                  pe-un deşert în strălucire
                                  peste care trece-alene
                                  o leoaică arămie
                                  cu mişcările viclene,
                                  încă-o vreme,
                                  şi-ncă-o vreme...

Viori aprinse, femeile...

Autor: Lucian Blaga

                             Viori sunt femeile,
                              tremur în palme răsfrânt.
                              Le slăvesc și le cânt
                              pentru sfârșitul de drum
                              ce-l au pe pământ.
                              Lemn moale, lemn sfânt!
                              Viori sunt femeile,
                              vibrație fără cuvânt,
                              viori aprinse subt arc
                              în flăcări și fum.

El este

Autor: Dan Botta

 
                                             El este, este glasul lui,
                                             Şi am ieşit în poartă;
                                             Era doar vântul ce hai-hui
                                             Ducea o frunză moartă.

                                             El este, este pasul lui,
                                             Şi-am pus urechea la pământ;
                                             Era doar viersul râului
                                             Scandat de asprul vânt.

                                             El este, este mâna lui
                                             Ce-mi bate în fereastră;
                                             Pe cerul trist ca faţa lui
                                             Mijea o stea albastră.

                                             El este, e statura lui
                                             Înaltă-n zarea dintre ulmi;
                                             Doar fumul serii albăstrui
                                             Se despletea pe culmi.

Singurătate

Autor : Demostene Botez

                      Afară plouă ca și toamna și-i urât
                      Mă uit pe geam ca după tine și atât.

                      În mine toate amintirile te-așteaptă
                      De-aceea mi- privirea stranie și dreaptă.

                      Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
                      În mine nu mai este nici un gând.

                      Vreau să citesc și-m cad din mână cărțile:
                      Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

                      Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
                      Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

                      Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
                      Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.

Definiția unui strigăt

Autor: Octavian Paler

                           Ți-aș spune ceva,
                           despre noi
                           despre zăpada de-afară,
                           despre dragostea mea.
                           Ți-aș spune ceva,
                           orice,
                           numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
                          Ți-aș spune ceva,
                          ce-ai știut,
                          sau ce știu,
                          dar a început să crească iarba tăcerii între noi
                          și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

Amintirea

Autor: Vasile Voiculescu

                    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
                    Iubirii noastre, tocmai ca o floare
                    Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
                    Uitată-n colţul mesei, unde moare.

                    Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
                    Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
                    Perdelele lungi ţin calea către soare ...
                    Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.

                    Privindu-se în cupă ofilite,
                    Din miezul veşted foile mâhnite
                    Se rup, treptat, cu-o mută iroseală

                    Picând domol în umbra liniştită ...
                    Şi floarea amintirii, părăsită,
                    Se scutură petală cu petală

                    În apa vremii veche şi clocită

Destin

Autor: Romulus Vulpescu

                      Noi ne iubim în paturi de-mprumut:
                      Pe-o canapea îngustă, fără pernă,
                      Crezând ca aventura de-un minut
                      Devine lesne "dragoste eternă".

                      Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor:
                      Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesă
                      Eu par un ceas truver rătăcitor,
                      Tu ești o oră magică, prințesă !.

                      Sperăm cu disperare amândoi
                      Că ni-e deajuns o-mbrățisare-n fugă
                      Și că statutul nostru de eroi
                      Nu poate-apoteoza sa-l distrugă.

                      Noi ne iubim visându-ne-n secret
                      Perechea pasionată și celebră
                      Traind în moarte, fără de regret,
                      Un scurt și iluzoriu act de febră.

                      Noi ne iubim... dar cuplu consacrat,
                      Culcat calm, în culcuș fără alarme,
                      Am deveni doar într-un simplu pat
                      În care-am învăța cum se și doarme.

O lacrimă

Autor:  Octavian Goga

                    De-ar fi să împărțești odată
                    Tu bogățiile ce ai,
                    Din toate darurile tale,
                    Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai

                    Mi-ai da atunci un strop de suflet,
                    Ce din adâncuri îmi răsare,
                    Căci numai din adâncul mării
                    Se pescuiesc mărgăritare