Când timpul plânge între noi

Autor: Marian Burtoi

                                 De unde-mi vii, din care vremi uitate,
                                 Și din ce timp, din care depărtări?
                                 De ce-amăgești azi gânduri vinovate
                                 Cu un surâs și râuri de uitări?

                                 Unde te duci, când nu mai șiu de tine?
                                 Ce brațe te cuprind cu tainic dor?
                                 Ce buze cer sărutul tău, și-n cine
                                 Suflarea ta se schimbă în fior?

                                 Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?
                                 În mângâierea cui te mai alinți ?
                                 Ce stele-ți ard in ochi, când uiți de tine
                                 Iar buze, trup și șoapte-ți sunt fierbinți?

                                Care e gustul sărutării tale,
                                Cât e de tandră-mbrățișarea ta,
                                Sublime amintiri...printre petale
                                Din flori cu nume trist: nu mă uita...

                                Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,
                                Mă doare visul ce-a-nflorit târziu,
                                Și-o lacrimă îmi picură în suflet
                                Din tot ce-am  fost și nu mai știu să fiu

                                Se stinge-n trup o flacără aprinsă
                                Prin ochii tăi frumoși, în ochii-mi goi
                                Și-aud tăcerea ta, o floare ninsă
                                A tmpului ce plânge între noi

Metamorfoze

Autor: Alexandru Andrițoiu

                                 Să numeri arbori, ani să numeri
                                 prin parcu-n care, inspirat,
                                 eu, când te-am sărutat pe umeri,
                                 sărutu-n aripi s-a schimbat.

                                 Cimilitura nici nu preget
                                 s-o luminez: Cinel, cinel,
                                 eu, când te-am sărutat pe deget,
                                 sărutul s-a facut inel.

                                 Menit e chipul tău să-nfrunte
                                 al vremii val, neabătut.
                                 Eu, cănd te-am sărutat pe frunte,
                                 sărutul lauri s-a făcut.

Upanișad sau tratat despre echivalențe

Autor : Romulus Vulpescu

                                  Frunzele în ramuri? Prizoniere.
                                  Libere să freamăte? Părere.

                                  Liberă e frunza doar spre toamnă;
                                  Libertatea clipei o condamnă
                                  La căderea liberă, pe drumul
                                  Consumat înspre pământ şi tumul.
                              
                                  De iluzii, veşted se desparte                            
                                  Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

Trăim puțin

Autor: Radu Zaharescu (1941-2011)

                               Trăim puţin, se scurge lunga vreme
                               Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
                               În rădăcini ne ducem şi-n poeme
                               Şi parcă ieri am fost abia altoi.

                               Trăim puţin.
                               Şi nu vedem salcâmii
                               Cum viscolesc cu floare din înalt
                               Şi parcă ieri compătimeam bătrânii
                               Că merg încet.

                               Iar mâine înspre alt
                               Tărâm vom trece.

                               Clipele aceste
                               Se istovesc în timpul nesfîrşit,
                               Devin cu fiecare zi poveste.
                               Devin, abia născute, infinit.
                               Trăim puţin.

                               Şi doar de noi depinde
                               Nu că trăim, ci numai cum trăim.
                               Cînd vremea peste noi un giulgi întinde,
                               Cînd tot murim, depinde cum murim.
                               Trăim puţin şi nu avem ce face
                               Şi zbuciumul e fără de folos.
                               Dar pînă ce vom reintra în pace –
                               Deşi puţin, hai să trăim frumos!

Săruta-mă mereu, chiar dacă…

Autor: Serghei Esenin

                                       Sărută-mă mereu, chiar dacă
                                       Durerea m-o răpi-n potop.
                                       Voinţa rece nu se-mpacă
                                       Cu-al sângelui vioi uncrop.

                                       În al petrecerii avânt
                                       Să nu vrem cupa sfărâmată.
                                       Pricepe ca pe-acest pământ
                                       Noi nu trăim decât o dată.

                                       Întoarce-te spre cerul orb,
                                       Prin ceaţa mucedă, priveşte,
                                       Cum luna ca un galben corb
                                       Deasupra lumii se roteşte.

                                       Săruta-mă mereu, iubito!
                                       Căci îmi cobeşte primprejur
                                       Şi moartea mea a presimţit-o
                                       Acel ce fâlfâie-n azur.

                                       În vestejire dacă scapăt,
                                       De-i de murit, atunci să mor.
                                       Vreau buzele-ţi până la capăt
                                       Să le sărut încetişor.

                                       Albastra dormitare-a tinii
                                       Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
                                       Cum fremăta-vor lin mălinii,
                                       Etern răsune-mi: sunt a ta!

                                       Şi ca lumina-n spume frântă,
                                       Din cupe să nu piară-n vânt,
                                       Prieteno, hai, bea şi cântă:
                                       Trăim o viaţă pe pământ.

(Traducere de George Lesnea)

Reflex 13

Autor : George Țărnea

                   Reflex 13

                   In ochii tăi mă vindec
                   și mă scald,
                   Ne ținem, unul altuia,
                   de cald
                   Sau noaptea, poate,
                   numai de urât...

                   Eu nu te-ntreb
                   de unde-ai coborât,
                   Tu nu mă-ntrebi cât stau
                   și unde plec...
                   Și, uite-așa, trec zilele,
                   cum trec,
                   Și, uite-asa, vin nopțile
                   cum vin,

                   Dar dacă încă vreau să te mai tin,
                   Din când în când, visând,
                   pe brațul meu,
                   O altă zi se va-ntâmpla mereu
                   Și-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
                   Să ne convingă, totuși, pe-amândoi,
                   Cât de frumos e cerul și de-nalt
                   Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

De-aș fi rege

Autor: Radu Stanca

                              De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
                              Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
                              Dar pe cei cu care-aş face-o lată
                              I-aş ucide-a doua zi în beciuri.

                              Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
                              Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
                              Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
                              Când ogarul verde, când cocoşul...

                              Şi din ţara mea şi-a frumuseţii

                              Tuturor le-aş face câte-o parte,
                              Încât veacuri multe după moarte 

                              M-ar cânta tâlharii şi poeţii.

Inscriptie pe un inel

Autor: Tudor Arghezi

                              Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
                              Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

                             Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
                             Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

                             Am vrut să nu fiu eu de vină
                             Dar am avut numai atâta rădăcină

                             Cât a rodit o rodie, şi-atât,
                             Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

                             Trei cuvinte, viaţa întreagă.
                             Două puncte, îmi eşti dragă.

                             Inelul strecurat pe deşti
                             Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.

Vis de o clipă

Autor : Al. Vlahuță

                                         S-a întunecat şi plouă.
                                         Dus pe gînduri, în tăcere,
                                         Migălesc o formă nouă
                                         Pentru vechea mea durere.

                                         Tu tiptil vii pe la spate,
                                         Nici te simt, de lin ce-aluneci,
                                         Cu mîni moi şi parfumate
                                         Dulce ochii mi-i întuneci.

                                         A ţinut o clipă doară
                                         Şi în veci n-o să mai vie...
                                         Unde eşti, sfântă comoară
                                         De noroc şi poezie?

Vieaţa, an II, nr. 32, 3 decembrie 1895

Copac m-oi face !

Autor : Petőfi Sándor 

                                 Copac m-oi face, dacă tu eşti floare
                                 Şi dacă floare eşti, m-oi face rouă!
                                 Tot rouă, dacă rază eşti, de soare
                                 Să ne unim fiinţele amândouă!

                                 Iar dacă tu eşti cerul, iubita mea
                                 O stea pe firmamentul tău voi fi
                                 Şi dacă iadul eşti, o viaţă-ntreagă
                                 S-ajung la tine, voi păcătui!

Traducere : ?