Autor : Tudor Arghezi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. ...
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rămas ?
joi, 22 decembrie 2011
luni, 12 decembrie 2011
La chaude chanson
Autor :Anna de Noailles(1876-1933)
(Poetă franceză de origină greco-română)
La guitare amoureuse et l'ardente chanson
(Poetă franceză de origină greco-română)
La guitare amoureuse et l'ardente chanson
Pleurent de volupté, de langueur et de force
Sous l'arbre où le soleil dore l'herbe et l'écorce,
Et devant le mur bas et chaud de la maison.
Semblables à des fleurs qui tremblent sur leur tige,
Les désirs ondoyants se balancent au vent,
Et l'âme qui s'en vient soupirant et rêvant
Se sent mourir d'espoir, d'attente et de vertige.
- Ah ! quelle pâmoison de l'azur tendre et clair !
Respirez bien, mon coeur, dans la chaude rafale,
La musique qui fait le cri vif des cigales,
Et la chanson qui va comme un pollen sur l'air...
Sous l'arbre où le soleil dore l'herbe et l'écorce,
Et devant le mur bas et chaud de la maison.
Semblables à des fleurs qui tremblent sur leur tige,
Les désirs ondoyants se balancent au vent,
Et l'âme qui s'en vient soupirant et rêvant
Se sent mourir d'espoir, d'attente et de vertige.
- Ah ! quelle pâmoison de l'azur tendre et clair !
Respirez bien, mon coeur, dans la chaude rafale,
La musique qui fait le cri vif des cigales,
sâmbătă, 3 decembrie 2011
Și dacă mâine...
Și dacă mâine...
Autor: Violeta Petre
Şi dacă mâine nu va mai veni
Şi stele-n noapte n-or mai fi să fie,
Pe buze eu sărutu-ţi voi opri
Şi aripa din zborul tău spre veşnicie.
Şi dacă ploi din nori nu se vor cerne
Să spele lacrima din toamnele cuminţi,
Eu voi opri surâsul tău din gene
Şi dorul tău, icoană printre sfinţi.
Şi dacă stele de argint nu vor mai fi
În noaptea cea cu vise şi poveşti
Voi inventa un basm, şi vei veni
Cum fac de fiecare dată, când nu eşti...
Autor: Violeta Petre
Şi dacă mâine nu va mai veni
Şi stele-n noapte n-or mai fi să fie,
Pe buze eu sărutu-ţi voi opri
Şi aripa din zborul tău spre veşnicie.
Şi dacă ploi din nori nu se vor cerne
Să spele lacrima din toamnele cuminţi,
Eu voi opri surâsul tău din gene
Şi dorul tău, icoană printre sfinţi.
Şi dacă stele de argint nu vor mai fi
În noaptea cea cu vise şi poveşti
Voi inventa un basm, şi vei veni
duminică, 13 noiembrie 2011
Trăiesc printre cuvinte
Autor : Gh.Ungureanu
Deasupra gândurilor mele e-un cer întunecat
Şi nu-mi găsesc cărare spre vechile-amintiri,
E totul ca-ntr-o toamnă din care am plecat,
Să te-ntâlnesc la poarta, aceleeaşi iubiri.
Să-mi ningă pe la tâmplă, să plouă cu durere,
Când două anotimpuri, împart aceleaşi nopţi,
Să-mi lunece prin gesturi, sălbatică plăcere,
Să plângă depărtarea zdrobind închise porţi.
Trăiesc printre cuvinte cu rostul lor nebun,
Chemând adolescenţa, din anii tăi pierduţi
Şi n-am încă curajul, s-aştept şi să îmi spun,
Că n-ai să poţi cândva, din ei să-mi împrumuţi.
Vor răsări si stele, va ninge rar si vor fi ploi,
Aceleaşi triste-amurguri vor sta pe lângă mine,
Pentru că-n toamna vieţii, renaştem amândoi
Şi doar singurătatea , va rătăci spre tine.
Deasupra gândurilor mele e-un cer întunecat
Şi nu-mi găsesc cărare spre vechile-amintiri,
E totul ca-ntr-o toamnă din care am plecat,
Să te-ntâlnesc la poarta, aceleeaşi iubiri.
Să-mi ningă pe la tâmplă, să plouă cu durere,
Când două anotimpuri, împart aceleaşi nopţi,
Să-mi lunece prin gesturi, sălbatică plăcere,
Să plângă depărtarea zdrobind închise porţi.
Trăiesc printre cuvinte cu rostul lor nebun,
Chemând adolescenţa, din anii tăi pierduţi
Şi n-am încă curajul, s-aştept şi să îmi spun,
Că n-ai să poţi cândva, din ei să-mi împrumuţi.
Vor răsări si stele, va ninge rar si vor fi ploi,
Aceleaşi triste-amurguri vor sta pe lângă mine,
Pentru că-n toamna vieţii, renaştem amândoi
Şi doar singurătatea , va rătăci spre tine.
vineri, 11 noiembrie 2011
Deruta
Autor: Raluca Preda
Dorul meu zboară la întâmplare
Dezordonat
Ca un fluture alungat
Pentru care
Florile toate s-au scuturat.
Dragostea mea hoinărește
Printre voi, fără rost
Se tot rotește
Ca un suflet pierdut
în căutare
de trup, de-adapost.
Lacrimile mele s-au risipit
în alunecare
Ca un izvor revărsat
Ce drumul spre mare
Cândva l-a uitat.
In acest teritoriu necunoscut,
iluzoriu
E cineva care are
din întâmplare
O busolă, cu împrumut ?
Dorul meu zboară la întâmplare
Dezordonat
Ca un fluture alungat
Pentru care
Florile toate s-au scuturat.
Dragostea mea hoinărește
Printre voi, fără rost
Se tot rotește
Ca un suflet pierdut
în căutare
de trup, de-adapost.
Lacrimile mele s-au risipit
în alunecare
Ca un izvor revărsat
Ce drumul spre mare
Cândva l-a uitat.
In acest teritoriu necunoscut,
iluzoriu
E cineva care are
din întâmplare
O busolă, cu împrumut ?
marți, 8 noiembrie 2011
Te-am așteptat...
Autor : Silvia Gurău
Te-am așteptat cândva plângând,străine,
Credeam că tu ești visul meu și calea...
Dar...ai trecut zâmbind pe lângă mine
Și mi-ai lăsat în suflet toată jalea!
Am adunat un dor,un gând,un vis
Din speranța regăsirii noastre,
Amestecate rânduri am tot scris
Povestea mea, a ta,a gândurilor caste...
Te-am așteptat să vii,sub cetina de brad,
Eu,adormita fată fată din frunza toamnei tale...
Și am lăsat să ardă,ce-n mine a tot ars,
Speranța întâlnirii din lunga noastră cale!
Te-am așteptat,străine!Dar ai ales tăcerea...
Doar eu mai țin aprinsă în noapte o lumină.
Și tot privind la cerul ce-mi oglindea durerea,
Îți spun fără regrete:”Rămâi în lumea ta străină!”
Te-am așteptat cândva plângând,străine,
Credeam că tu ești visul meu și calea...
Dar...ai trecut zâmbind pe lângă mine
Și mi-ai lăsat în suflet toată jalea!
Am adunat un dor,un gând,un vis
Din speranța regăsirii noastre,
Amestecate rânduri am tot scris
Povestea mea, a ta,a gândurilor caste...
Te-am așteptat să vii,sub cetina de brad,
Eu,adormita fată fată din frunza toamnei tale...
Și am lăsat să ardă,ce-n mine a tot ars,
Speranța întâlnirii din lunga noastră cale!
Te-am așteptat,străine!Dar ai ales tăcerea...
Doar eu mai țin aprinsă în noapte o lumină.
Și tot privind la cerul ce-mi oglindea durerea,
Îți spun fără regrete:”Rămâi în lumea ta străină!”
duminică, 30 octombrie 2011
Chanson d”automne
Autor :Paul Verlaine
(1844-1896)
Portret de Gustave Courbet
Chanson d”automne
Cântec de toamnă
Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă
(1844-1896)
Portret de Gustave Courbet
Chanson d”automne
Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.
Tout suffocant
Et blême, quand
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure;
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà
Pareil à la
Feuille morte.
Cântec de toamnă
Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă
joi, 27 octombrie 2011
Seară de toamnă
Seară de toamnă
Autor : Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecatoare Doamnă.
Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
In umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
In fire, — asa cum o simți tu, poetul?
Autor : Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecatoare Doamnă.
Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
In umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
In fire, — asa cum o simți tu, poetul?
joi, 20 octombrie 2011
Cântec în doi
Autor: Lucian Blaga
Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brândușile ardorii
să înfloreasca iar' în noi
și-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu știm, dar suntem doi.
vineri, 14 octombrie 2011
Vis albastru
Autor :0ELLA41
Azi,sufletul meu pluteşte departe...
Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
Ar vrea să cuprindă al său necuprins...
Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
Învăluie zborul de aripi albastre...
Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
Îmi picură-n suflet trăirea divină.
Azi,sufletul meu pluteşte departe...
Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
Ar vrea să cuprindă al său necuprins...
Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
Învăluie zborul de aripi albastre...
Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
Îmi picură-n suflet trăirea divină.
marți, 11 octombrie 2011
Yo voy soñando caminos
Autor : Antonio Machado
(poet spaniol -1875-1939))
Yo voy soñando caminos
de la tarde. ¡Las colinas
doradas, los verdes pinos,
las polvorientas encinas!...
¿Adónde el camino irá?
Yo voy cantando, viajero
a lo largo del sendero...
- la tarde cayendo está-.
"En el corazón tenía
la espina de una pasión;
logré arrancármela un día:
ya no siento el corazón".
Y todo el campo un momento
se queda, mudo y sombrío,
meditando. Suena el viento
en los álamos del río.
La tarde más se oscurece;
y el camino que serpea
y débilmente blanquea
se enturbia y desaparece.
Mi cantar vuelve a plañir:
"Aguda espina dorada,
quién te pudiera sentir
en el corazón clavada".
Merg visând drumuri
pe-nserat. Colinele
aurii,pinii verzi ,
stejarii prăfuiți !...
Încotro duce drumul?
Eu,drumețul,merg cântând
de-a lungul drumului...
-se lasă seara-
” in inimă purtam,
ghimpele unei iubiri ;
într-o zi am reușit să-l smulg:
Și inima nu mi-o mai simt”.
Și întregul câmp pentru o clipă
rămâne mut și întunecat,
meditând.Răzbate vântul
printre plopii de lângă râu.
Seara devine mai întunecoasă;
și drumul care șerpuiește,
capătă o culoare albicioasă,
se estompează și dispare.
Si cântecul meu devine șoaptă :
”Ascuțit ghimpe aurit,
Cine ar putea să te poarte,
în imină înfipt.”
(poet spaniol -1875-1939))
Yo voy soñando caminos
de la tarde. ¡Las colinas
doradas, los verdes pinos,
las polvorientas encinas!...
¿Adónde el camino irá?
Yo voy cantando, viajero
a lo largo del sendero...
- la tarde cayendo está-.
"En el corazón tenía
la espina de una pasión;
logré arrancármela un día:
ya no siento el corazón".
Y todo el campo un momento
se queda, mudo y sombrío,
meditando. Suena el viento
en los álamos del río.
La tarde más se oscurece;
y el camino que serpea
y débilmente blanquea
se enturbia y desaparece.
Mi cantar vuelve a plañir:
"Aguda espina dorada,
quién te pudiera sentir
en el corazón clavada".
pe-nserat. Colinele
aurii,pinii verzi ,
stejarii prăfuiți !...
Încotro duce drumul?
Eu,drumețul,merg cântând
de-a lungul drumului...
-se lasă seara-
” in inimă purtam,
ghimpele unei iubiri ;
într-o zi am reușit să-l smulg:
Și inima nu mi-o mai simt”.
Și întregul câmp pentru o clipă
rămâne mut și întunecat,
meditând.Răzbate vântul
printre plopii de lângă râu.
Seara devine mai întunecoasă;
și drumul care șerpuiește,
capătă o culoare albicioasă,
se estompează și dispare.
Si cântecul meu devine șoaptă :
”Ascuțit ghimpe aurit,
Cine ar putea să te poarte,
în imină înfipt.”
joi, 6 octombrie 2011
Floarea
Autor : Al.Pușkin
O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat,nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit,și când?
De care Mai a avut parte?
Și cine a rupt-o,cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească-un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau pote-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?
Traducere de George Lesnea
O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat,nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit,și când?
De care Mai a avut parte?
Și cine a rupt-o,cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească-un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau pote-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?
Traducere de George Lesnea
duminică, 25 septembrie 2011
Iubire
Lucian Blaga : Iubire
Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-așteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubești - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeasi măsură
și lavă pătrunsă de lună.
duminică, 18 septembrie 2011
Le pont Mirabeau
Guillaume Apollinaire (Alcools)
Le Pont Mirabeau
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Le Pont Mirabeau
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine.
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine.
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Ca dragostea noastră
Să-mi amintesc că orice-alin
Venea tarziu, doar după chin
Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopti, trec, eu rămân
Stam mână-n mână, ochi în ochi
cu-ardoare
Privindu-ne pe când
In undă, sub arcada acestor mâini răsare
Un cer cu veșnice priviri tremurătoare
Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân
Iubirea trece-asemeni undei blânde
Iubirea se duce
Și viata lentă ne pătrunde
Speranța strigă cu priviri flămânde
Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân
Curg zilele spre un alt destin
Nici timpul nu se-ntoarnă-acum
Iubirile nu mai revin
Sub podul Mirabeau, Sena unduie lin
Bate ora-n alt tărâm
Zile, nopți trec, eu rămân
vineri, 16 septembrie 2011
Lied
LIED
(A.O.Teodoreanu)
Toamna a căzut
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna trece acum.
Invelită în fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimă de dor
Strop de mărgărint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
sâmbătă, 30 iulie 2011
Sonetul XXIX
Shakespeare
Când alungat de Soartă şi priviri,
Deplâng tot singur felul meu proscris,
Şi tulbur cerul surd cu tânguiri,
Şi mă privesc, hulind al sorţii vis,
Plin de speranţă vrând să fiu şi eu,
Prieteni mulţi în juru-mi adunând,
Dorindu-mi rostul altei vieţi mereu,
Care mă-ncântă prea puţin având;
Dispreţuind în mine aste gânduri,
Te întâlnesc, şi simţul meu hoinar,
Cum saltă-n zori o ciocârlie-n crânguri,
Înalţă imn spre-al cerului hotar;
Comoară ţi-e iubirea-n amintire
Că n-aş cerşi a regilor ursire.
Când alungat de Soartă şi priviri,
Deplâng tot singur felul meu proscris,
Şi tulbur cerul surd cu tânguiri,
Şi mă privesc, hulind al sorţii vis,
Plin de speranţă vrând să fiu şi eu,
Prieteni mulţi în juru-mi adunând,
Dorindu-mi rostul altei vieţi mereu,
Care mă-ncântă prea puţin având;
Dispreţuind în mine aste gânduri,
Te întâlnesc, şi simţul meu hoinar,
Cum saltă-n zori o ciocârlie-n crânguri,
Înalţă imn spre-al cerului hotar;
Comoară ţi-e iubirea-n amintire
Că n-aş cerşi a regilor ursire.
marți, 26 iulie 2011
Amurgeste purpuriul
Autor :Serghei Esenin
Traducere : George Pașa
Amurgeşte purpuriul
Peste pânza de azur.
Râde-n lacrimi clopoţelul
Prin poiana dimprejur.
Se-ntunecă pe vâlcele,
Muşchiul pare de argint,
Iară luna printre stele
Pare-un corn alb sfâşiind.
O troică pe drum goneşte
Către hora-ntinsă-n sat.
Caii-aleargă nebuneşte,
Fetele privesc prin gard.
Pare-a fi cuprins de streche
Vizitiul cel frumos.
Dându-şi cuşma pe-o ureche
El salută majestuos.
Mai roz decât o cămaşă
E-amurgul întins pe văi.
Iar trăsura aurită
Trece-n zvon de zurgălăi.
Traducere : George Pașa
Amurgeşte purpuriul
Peste pânza de azur.
Râde-n lacrimi clopoţelul
Prin poiana dimprejur.
Se-ntunecă pe vâlcele,
Muşchiul pare de argint,
Iară luna printre stele
Pare-un corn alb sfâşiind.
O troică pe drum goneşte
Către hora-ntinsă-n sat.
Caii-aleargă nebuneşte,
Fetele privesc prin gard.
Pare-a fi cuprins de streche
Vizitiul cel frumos.
Dându-şi cuşma pe-o ureche
El salută majestuos.
Mai roz decât o cămaşă
E-amurgul întins pe văi.
Iar trăsura aurită
Trece-n zvon de zurgălăi.
duminică, 24 iulie 2011
Colocviu sentimental
Colloque sentimental
Auteur : Paul Verlaine
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l'heure passé.
Deux formes ont tout à l'heure passé.
Leurs yeux sont morts et leurs lèvres sont molles,
Et l'on entend à peine leurs paroles.
Et l'on entend à peine leurs paroles.
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux spectres ont évoqué le passé.
Deux spectres ont évoqué le passé.
-Te souvient-il de notre extase ancienne?
-Pourquoi voulez-vous donc qu'il m'en souvienne?
-Pourquoi voulez-vous donc qu'il m'en souvienne?
-Ton coeur bat-il toujours à mon seul nom?
Toujours vois tu mon âme en rêve? -Non.
Toujours vois tu mon âme en rêve? -Non.
-Ah! les beaux jours de bonheur indicible
Où nous joignions nos bouches! -C'est possible.
Où nous joignions nos bouches! -C'est possible.
Qu'il était bleu, le ciel, et grand l'espoir!
-L'espoir a fui, vaincu, vers le ciel noir.
-L'espoir a fui, vaincu, vers le ciel noir.
Tels ils marchaient dans les avoines folles,
Et la nuit seule entendit leurs paroles.
Et la nuit seule entendit leurs paroles.
Colocviu sentimental
În parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun în doi.
In parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
-Iți amintești extazul nostru vechi?
-Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
Dar astăzi, mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? - Nu.
-Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! - O fi...
- Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
- Speranța-i azi prin norii funerari.
Și astfel merg stârnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)