Scrisori păstrate de demult...
În liniștită zi cu soare,-
Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult
Tăcerea voastră vorbitoare.
Ce fericit eram odată
Și cât sunt ostenit de drum!
Dar ea,- pe unde o fi acum?
Ce s-a făcut frumoasa fată?...
Că ne-am iubit ca doi nebuni,
Iar astăzi nu mai am în față
Decât un maldăr de minciuni
Legate cu un fir de ață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu