Un poem de José Martí

                                     Y te busqué por pueblos
                                  
                                      Y te busqué por pueblos,
                                      Y te busqué en las nubes,
                                      Y para hallar tu alma
                                      Muchos lirios abrí, lirios azules.

                                      Y los tristes llorando me dijeron:
                                      —¡Oh, qué dolor tan vivo!
                                      ¡Que tu alma ha mucho tiempo que vivía
                                      En un lirio amarillo!—

                                         * * *
                                      Mas dime —¿cómo ha sido?
                                      ¿Yo mi alma en mi pecho no tenía?
                                      Ayer te he conocido,
                                      Y el alma que aquí tengo no es la mía.

 Și te-am căutat prin sate,
 Și te-am căutat prin nori,
 Iar ca să-ți găsesc sufletul
 Am deschis mulți stânjenei,stânjenei albaștri.

 Iar ei, atât de triști mi-au spus plângând:
 — Oh, ce durere cumplită !
 Pentru că sufletul tău, de multă vreme, trăia
 Intr-un stânjenel galben!—

 ***
 Dar spune-mi  — cum a fost?
 Eu nu mai aveam sufletul în piept?
 Ieri te-am cunoscut,
 Iar sufletul pe care îl am aici nu este al meu.

(Traducere:Janina Ivănescu)

O,primăvară

Autor: Ion Ionescu-Bucovu

                             O, primăvară, când mi-aduc aminte,
                                       că tu mi-ai fost prietena cea bună,
                                       un dor adânc de tine mă cuprinde,
                                    ascultând cornul iară cum mai sună !
 
                                    Se-ntorc cocorii din cetatea morții,
                                       frânți de amar, de toamne și de ploi,
                                       priviți-i iar cum trec prin fața porții,
                                    cum cântă și se întoarnă înapoi.

                                    Ca unghiuri desenate trec cocorii,
                                       sunt doar iluziile ce se-ntorc,
                                       nepăsători bat drumuri printre norii
                                     ce se ivesc pe boltă și se torc.
 
                                    Albastra boltă ce coboară-n seară,
                                      cuprinde orizontul ca pe-o culme,
                                      din pacea caldă ce mă înconjoară,
                                     eu n-aș pleca pentru nimic în lume.
 
                                    O, vă slăvesc, frumoasele amurguri,
                                       cu luna printre sălciile verzi,
                                       cu stelele arzând ca niște ruguri,
                                     căzând pe dealurile din livezi ! 

 

Vitraliu

Autor: Nichita Stănescu

                                     Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
                                      iar se sparge-n cioburi colorate.
                                      Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
                                      adunând pierdutele-i pătrate.

                                      Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
                                      peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
                                      verzi, albastre, galbene şi roşii,
                                      încoifate-n creştet cu o sprijă.

                                      Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
                                      arlechini din sticle colorate
                                      vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
                                      soarele, mereu la jumătate.

Melancolie

Autor: Lucian Blaga

  
                            Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
                            Plouă.
                            Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
                            ce-o simt n-o simt în mine,
                            în inimă,
                            în piept,
                            ci-n picurii de ploaie care curg.  
                            Și altoită pe ființa mea imensa lume
                            cu toamna și cu seara ei
                            mă doare ca o rană.
                            Spre munți trec nori cu ugerele pline. 
                            Și plouă.

Balada utimei iubiri

Autor:
George Țărnea
 

                          Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,
                          Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
                          Pregătit de la prag pentru altă plecare
                          Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

                          Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
                          Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
                          Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,
                          Aşteptând-o să crească din cea care eşti.
 

O.Khayyam :Rubayate

1.
Khayyām, Cereasca Roată-ascunde-al tău destin
Şi-a-nchis orice discuţii. Şi totuşi, tu ştii bine:
Paharnicul ei toarnă sub chip de stropi de vin
În cupa veşniciei mii alţi Khayyāmi ca tine.

2.
O, Roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!
Căci tu te-amuzi să dărui nectaru-acestei vieţi
La proşti. Dar a mea minte nu-ncape şi nu ţine
Mai multe ca a celor pe care îi răsfeţi.

3.
 Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis

Shakespeare: Sonetul CIV

CIV
Tu mie n-ai să-mi pari bătrân nicicând
vei fi la fel cum te-a-ntâlnit privirea.
Nu te-ai schimbat.Trei ierni s-au dus luând
de pe trei veri,din codrii,strălucirea.
Trei primăveri întoarse-n toamne trei
eu le-am trăit și trei April trei lunii
de când te-ai apărut ochilor mei
tu,încă verde,ramură a lunii.
Ți-e farmecul,minut pe un cadran,
furat de neguri picurându-și stropii:
culoarea doar,pe chipul diafan
la fel o cred de nu mă-nșeală ochii.
De-aceea strig.timp nou,ca duhul mierii
până să vii ,se stinse floarea verii.

Ninge

Autor :
George Bacovia 

                                  Ninge

                                  Când iar începe a ninge
                                  Mă simt de dor cuprins.
                                  Mă văd pe drum, departe,
                                  Mergând încet, și nins.

                                  Sub streașină cerdacul
                                  Se-ntunecă mâhnit.
                                  Stă rezemată-o fată
                                  De stâlpul-nzăpădit.

Colind

Autor:
Boris Ioachim

                         Cad zăpezi, curat, pe ramuri şi pe patimi omeneşti
                         Mâna Domnului aşează flori de gheaţă pe fereşti.

                         Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
                         Şi pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.

                         Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minţii-n ham –
                         Dar hălăduiesc pe dealuri – doar în gând, privind pe geam.

                         E un alb de puritatea aripilor îngereşti...
                         Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu poveşti?

                         Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoţel
                         Şi mă arde-n piept dorinţa de-a mai fi copil niţel.

                         De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
                         Şi-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.

                        ... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
                         Azi, colindul meu e searbăd – de tristeţi şi de nevoi

                         Lerui-ler, florile dalbe – toate-s duse, ca un fum –
                         Dar eu, tot visez, aievea, sănii alergând pe drum...

Balada morții repetate

Autor:
George Țărnea

                                    Spune-mi că vrei și pot să zbor
                                    Printr-un vârtej amețitor,
                                    Până răsar la tine-n prag,
                                    Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag...

                                    Spune-mi că vrei și pot s-ajung
                                    Pe-un drum, orcât ar fi de lung,
                                    Doar ca să-ți vin în ajutor,

                                    Să-mi mori de drag, să-ți mor de dor.