Trăim puțin

Autor: Radu Zaharescu (1941-2011)

                               Trăim puţin, se scurge lunga vreme
                               Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
                               În rădăcini ne ducem şi-n poeme
                               Şi parcă ieri am fost abia altoi.

                               Trăim puţin.
                               Şi nu vedem salcâmii
                               Cum viscolesc cu floare din înalt
                               Şi parcă ieri compătimeam bătrânii
                               Că merg încet.

                               Iar mâine înspre alt
                               Tărâm vom trece.

                               Clipele aceste
                               Se istovesc în timpul nesfîrşit,
                               Devin cu fiecare zi poveste.
                               Devin, abia născute, infinit.
                               Trăim puţin.

                               Şi doar de noi depinde
                               Nu că trăim, ci numai cum trăim.
                               Cînd vremea peste noi un giulgi întinde,
                               Cînd tot murim, depinde cum murim.
                               Trăim puţin şi nu avem ce face
                               Şi zbuciumul e fără de folos.
                               Dar pînă ce vom reintra în pace –
                               Deşi puţin, hai să trăim frumos!

Săruta-mă mereu, chiar dacă…

Autor: Serghei Esenin

                                       Sărută-mă mereu, chiar dacă
                                       Durerea m-o răpi-n potop.
                                       Voinţa rece nu se-mpacă
                                       Cu-al sângelui vioi uncrop.

                                       În al petrecerii avânt
                                       Să nu vrem cupa sfărâmată.
                                       Pricepe ca pe-acest pământ
                                       Noi nu trăim decât o dată.

                                       Întoarce-te spre cerul orb,
                                       Prin ceaţa mucedă, priveşte,
                                       Cum luna ca un galben corb
                                       Deasupra lumii se roteşte.

                                       Săruta-mă mereu, iubito!
                                       Căci îmi cobeşte primprejur
                                       Şi moartea mea a presimţit-o
                                       Acel ce fâlfâie-n azur.

                                       În vestejire dacă scapăt,
                                       De-i de murit, atunci să mor.
                                       Vreau buzele-ţi până la capăt
                                       Să le sărut încetişor.

                                       Albastra dormitare-a tinii
                                       Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
                                       Cum fremăta-vor lin mălinii,
                                       Etern răsune-mi: sunt a ta!

                                       Şi ca lumina-n spume frântă,
                                       Din cupe să nu piară-n vânt,
                                       Prieteno, hai, bea şi cântă:
                                       Trăim o viaţă pe pământ.

(Traducere de George Lesnea)

Reflex 13

Autor : George Țărnea

                   Reflex 13

                   In ochii tăi mă vindec
                   și mă scald,
                   Ne ținem, unul altuia,
                   de cald
                   Sau noaptea, poate,
                   numai de urât...

                   Eu nu te-ntreb
                   de unde-ai coborât,
                   Tu nu mă-ntrebi cât stau
                   și unde plec...
                   Și, uite-așa, trec zilele,
                   cum trec,
                   Și, uite-asa, vin nopțile
                   cum vin,

                   Dar dacă încă vreau să te mai tin,
                   Din când în când, visând,
                   pe brațul meu,
                   O altă zi se va-ntâmpla mereu
                   Și-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
                   Să ne convingă, totuși, pe-amândoi,
                   Cât de frumos e cerul și de-nalt
                   Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

De-aș fi rege

Autor: Radu Stanca

                              De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
                              Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
                              Dar pe cei cu care-aş face-o lată
                              I-aş ucide-a doua zi în beciuri.

                              Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
                              Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
                              Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
                              Când ogarul verde, când cocoşul...

                              Şi din ţara mea şi-a frumuseţii

                              Tuturor le-aş face câte-o parte,
                              Încât veacuri multe după moarte 

                              M-ar cânta tâlharii şi poeţii.

Inscriptie pe un inel

Autor: Tudor Arghezi

                              Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
                              Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

                             Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
                             Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

                             Am vrut să nu fiu eu de vină
                             Dar am avut numai atâta rădăcină

                             Cât a rodit o rodie, şi-atât,
                             Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

                             Trei cuvinte, viaţa întreagă.
                             Două puncte, îmi eşti dragă.

                             Inelul strecurat pe deşti
                             Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.

Vis de o clipă

Autor : Al. Vlahuță

                                         S-a întunecat şi plouă.
                                         Dus pe gînduri, în tăcere,
                                         Migălesc o formă nouă
                                         Pentru vechea mea durere.

                                         Tu tiptil vii pe la spate,
                                         Nici te simt, de lin ce-aluneci,
                                         Cu mîni moi şi parfumate
                                         Dulce ochii mi-i întuneci.

                                         A ţinut o clipă doară
                                         Şi în veci n-o să mai vie...
                                         Unde eşti, sfântă comoară
                                         De noroc şi poezie?

Vieaţa, an II, nr. 32, 3 decembrie 1895

Copac m-oi face !

Autor : Petőfi Sándor 

                                 Copac m-oi face, dacă tu eşti floare
                                 Şi dacă floare eşti, m-oi face rouă!
                                 Tot rouă, dacă rază eşti, de soare
                                 Să ne unim fiinţele amândouă!

                                 Iar dacă tu eşti cerul, iubita mea
                                 O stea pe firmamentul tău voi fi
                                 Şi dacă iadul eşti, o viaţă-ntreagă
                                 S-ajung la tine, voi păcătui!

Traducere : ?

A mea

Autor : Adrian Păunescu
                        ( 1943-2010)

                                   Cum treci acum şi apa e-n ruine,
                                   şi-ţi este bine şi îmi este bine,
                                   aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
                                   e vie vrerea ambelor destine.

                                   Te voi iubi cu milă şi mirare
                                   cu întrebare şi cu disperare,
                                   cu gelozie şi cu larmă mare,
                                   c-un fel de fărdelege care doare.

                                   Şi jur pe tine şi pe apa toată
                                   care ne ţine barca înclinată
                                   că vei rămâne - dincolo de număr
                                   şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
                                   a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

Chiar și iubirea poate să ucidă

Autor : George Țărnea

                            Chiar și iubirea poate să ucidă,
                            Când se supune prețului de cost
                            Și dovedește astfel să fi fost
                            Prea dreaptă, prea egală, prea lucidâ.

                            Mai norocos rămâne drumul prost
                            Decât o cale dreaptă și rigidă,
                            Când e constrânsă viața să decidă
                            Între minuni și pământescul rost.

                            Să tremuri fără somn și-n asșeptare,
                            Când peste vis perdelele se trag
                            Și disperarea bântuie mai tare,

                            Fără să știi nimic despre cel drag,
                            Dar să cunoști cereasca desfătare,
                            Când umbra sa dă buzna peste prag.

Elegie

Autor: Damian Ureche

                                   Ne vom vedea din ce în ce mai rar,
                                   Din ce în ce mai des va bate vântul,
                                   Iar timpul, ca un tânăr arhivar,
                                   O să-ţi păstreze sufletul şi gândul.

                                   Albinele zburând prin telefon
                                   Nu şi-or mai face-n glasul tău prisacă,
                                   Iar gările-n eclipsă de peron
                                   Vor inventa doar trenuri care pleacă.

                                   Nu vom sui în fiecare zi
                                   Pe zariştea stelarelor vitrine,
                                   Să ştim ce doruri ni s-ar potrivi
                                   Și care despărţiri ne-ar sta mai bine !

                                   Zăpada moare, berzele răsar,
                                   Și-n hohot vesel râde tot pământul –
                                   Ne vom vedea din ce în ce mai rar,
                                   Din ce în ce mai des va bate vântul !