Inscriptie pe un inel

Autor: Tudor Arghezi

                              Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
                              Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

                             Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
                             Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

                             Am vrut să nu fiu eu de vină
                             Dar am avut numai atâta rădăcină

                             Cât a rodit o rodie, şi-atât,
                             Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

                             Trei cuvinte, viaţa întreagă.
                             Două puncte, îmi eşti dragă.

                             Inelul strecurat pe deşti
                             Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.

Vis de o clipă

Autor : Al. Vlahuță

                                         S-a întunecat şi plouă.
                                         Dus pe gînduri, în tăcere,
                                         Migălesc o formă nouă
                                         Pentru vechea mea durere.

                                         Tu tiptil vii pe la spate,
                                         Nici te simt, de lin ce-aluneci,
                                         Cu mîni moi şi parfumate
                                         Dulce ochii mi-i întuneci.

                                         A ţinut o clipă doară
                                         Şi în veci n-o să mai vie...
                                         Unde eşti, sfântă comoară
                                         De noroc şi poezie?

Vieaţa, an II, nr. 32, 3 decembrie 1895

Copac m-oi face !

Autor : Petőfi Sándor 

                                 Copac m-oi face, dacă tu eşti floare
                                 Şi dacă floare eşti, m-oi face rouă!
                                 Tot rouă, dacă rază eşti, de soare
                                 Să ne unim fiinţele amândouă!

                                 Iar dacă tu eşti cerul, iubita mea
                                 O stea pe firmamentul tău voi fi
                                 Şi dacă iadul eşti, o viaţă-ntreagă
                                 S-ajung la tine, voi păcătui!

Traducere : ?

A mea

Autor : Adrian Păunescu
                        ( 1943-2010)

                                   Cum treci acum şi apa e-n ruine,
                                   şi-ţi este bine şi îmi este bine,
                                   aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
                                   e vie vrerea ambelor destine.

                                   Te voi iubi cu milă şi mirare
                                   cu întrebare şi cu disperare,
                                   cu gelozie şi cu larmă mare,
                                   c-un fel de fărdelege care doare.

                                   Şi jur pe tine şi pe apa toată
                                   care ne ţine barca înclinată
                                   că vei rămâne - dincolo de număr
                                   şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
                                   a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

Chiar și iubirea poate să ucidă

Autor : George Țărnea

                            Chiar și iubirea poate să ucidă,
                            Când se supune prețului de cost
                            Și dovedește astfel să fi fost
                            Prea dreaptă, prea egală, prea lucidâ.

                            Mai norocos rămâne drumul prost
                            Decât o cale dreaptă și rigidă,
                            Când e constrânsă viața să decidă
                            Între minuni și pământescul rost.

                            Să tremuri fără somn și-n asșeptare,
                            Când peste vis perdelele se trag
                            Și disperarea bântuie mai tare,

                            Fără să știi nimic despre cel drag,
                            Dar să cunoști cereasca desfătare,
                            Când umbra sa dă buzna peste prag.

Elegie

Autor: Damian Ureche

                                   Ne vom vedea din ce în ce mai rar,
                                   Din ce în ce mai des va bate vântul,
                                   Iar timpul, ca un tânăr arhivar,
                                   O să-ţi păstreze sufletul şi gândul.

                                   Albinele zburând prin telefon
                                   Nu şi-or mai face-n glasul tău prisacă,
                                   Iar gările-n eclipsă de peron
                                   Vor inventa doar trenuri care pleacă.

                                   Nu vom sui în fiecare zi
                                   Pe zariştea stelarelor vitrine,
                                   Să ştim ce doruri ni s-ar potrivi
                                   Și care despărţiri ne-ar sta mai bine !

                                   Zăpada moare, berzele răsar,
                                   Și-n hohot vesel râde tot pământul –
                                   Ne vom vedea din ce în ce mai rar,
                                   Din ce în ce mai des va bate vântul !

Putem ?

Autor : Ioana Antonache

                                        
                                            eu sunt apă,

                                            tu ești foc,
                                            niciodată la un loc...
                                            eu sunt rouă,
                                            tu ești brumă
                                            niciodată împreună...
                                            eu sunt val,
                                            tu ești stea,
                                            niciodată unda mea,
                                            eu, corabie pe ape,
                                            niciodată prea aproape,
                                            tu, o dragoste nescrisă,
                                            totdeauna interzisă...
                                            eu si tu, poveste veche
                                            de iubire nepereche...
                                            ne putem iubi prin ploi,
                                            prea departe amândoi?

---

Aducerile-aminte

Autor: Octavian Goga
 

Aducerile-aminte, posomorâte urne,
Ce-nchid cenuşa clipei murite pe vecie,
Uitate ţintirimuri cu umbre taciturne,
Ce-s mute ziua-ntreagă şi noaptea reînvie…

Aducerile-aminte sunt harfe spânzurate
De ramura dintâie ce-atinge casa noastră,
Amurgul când adie tresar înfiorate,
Şi până-n zorii zilei ne cântă la fereastră.

Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieţii,
Ce rătăcesc pe câmpuri şi dorm printre ruine,
Dragi licurici de-o clipă din drumul tinereţii,
Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!

Rondelul trecutei iubiri

Autor: Alex Dospian

                              Când trec pe străduţa cea veche
                              Mă încearcă regrete adânci,
                              Un ecou îmi sună-n ureche:
                              "Sunt două decenii de-atunci".

                              Noi doi, ce frumoasă pereche,
                              Iubirea mişca din loc stânci,
                              Când trec pe străduţa cea veche
                              Mă încearcă regrete adânci.

                              De-acum e-o poveste străveche
                              Câteodat' îmi dă inima brânci,
                              Parcă sunt de-un secol în zeghe
                              Şi tânjesc o privire s-arunci,

                              Când trec pe străduţa cea veche.

Anii treceau tiptil...

Autor: Tudor Arghezi

"Anii treceau tiptil ca niște șoapte

Unul venise de prin Miază Noapte

Și celălalt dintr-un Apus.

S-au întâlnit,

Și-au mulțumit,

S-au luat de mână și s-au dus,

Se cunoșteau din presupus."

Tudor Arghezi