Delia Stăniloiu
Iubeşte-mă cât necuprinsul mării
Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul
Să nu mai simt arsura şi-nceputul
Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.
Iubeşte-mă ca soarele-n amiază
Dogoritor, intens apoi, molatec
Refugiată-ntr-un amurg tomnatec
Să-ntrezăresc surâsului tău rază.
Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă
Când beznele îmi sunt deja ostile
Şi lasă-mă să sper încă la zile
Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...
Iubeşte-mă şi dincolo de moarte
Când voi fi doar un nume pe o piatră
Când focul, va fi doar cenuşă-n vatră
Iar eu, mă voi muta cu totu-n carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu