Chanson d”automne

Autor :Paul Verlaine

(1844-1896)
Portret de Gustave Courbet





Chanson d”automne

                     Les sanglots longs
                     Des violons
                     De l'automne
                     Blessent mon coeur
                     D'une langueur
                     Monotone.

                     Tout suffocant
                     Et blême, quand

                     Sonne l'heure,

                     Je me souviens

                     Des jours anciens

                     Et je pleure;

                     Et je m'en vais
                     Au vent mauvais
                     Qui m'emporte
                     Deçà, delà

                     Pareil à la

                     Feuille morte.

                                                                                                              
                     Cântec de toamnă

                     Al toamnei cânt,
                     Viori de vânt
                     Îl plâng topite
                     Lovindu-mi lin
                     Sufletul plin
                     De corzi rănite

                     Decolorat
                     Şi sugrumat
                     Când ora bate
                     Plângând ascult
                     La vremi de mult
                     Îndepărtate

                     Şi-n vânt mă las
                     În răul pas
                     Care mă poartă

                     Din loc în loc
                     Acelaşi joc

                     De frunză moartă

Seară de toamnă

Seară de toamnă
Autor : Duiliu Zamfirescu

                            
                              Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
                              Prin frunze reci doar un fior adie;
                              S-arată-n deal, cu fața purpurie,
                              A nopților fermecatoare Doamnă.

                              Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
                              Strălucitoarea-i negură albastră,
                              O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
                              Atâta farmec ar putea descrie!

                              Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
                              In umbra lui mă simt prins de tristețe:
                              Există oare-atâta frumusețe
                              In fire, — asa cum o simți tu, poetul?

Cântec în doi

Autor: Lucian Blaga

                                        Și vine toamna iar'
                                        ca dup-un psalm aminul.
                                        Doi suntem gata să gustăm
                                        cu miere-amestecat veninul.

                                        Doi suntem gata s-ajutăm

                                        brândușile ardorii
                                        să înfloreasca iar' în noi
                                        și-n toamna-aceasta de apoi.

                                        Doi suntem, când cu umbra lor
                                        ne împresoară-n lume norii.
                                        Ce gânduri are soarele cu noi --
                                        nu știm, dar suntem doi.

Vis albastru

Autor :0ELLA41

                            Azi,sufletul meu pluteşte departe...
                            Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
                            Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
                            Ar vrea să cuprindă al său necuprins...

                            Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
                            Învăluie zborul de aripi albastre...
                            Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
                            Îmi picură-n suflet trăirea divină.

Yo voy soñando caminos

Autor : Antonio Machado
(poet spaniol -1875-1939))

                                  Yo voy soñando caminos
                                  de la tarde. ¡Las colinas
                                  doradas, los verdes pinos,
                                  las polvorientas encinas!...
                                 ¿Adónde el camino irá?
                                  Yo voy cantando, viajero
                                  a lo largo del sendero...
                                 - la tarde cayendo está-.
                                 "En el corazón tenía
                                  la espina de una pasión;
                                  logré arrancármela un día:
                                  ya no siento el corazón".

                                 Y todo el campo un momento
                                  se queda, mudo y sombrío,
                                  meditando. Suena el viento
                                  en los álamos del río.

                                  La tarde más se oscurece;
                                  y el camino que serpea
                                  y débilmente blanquea
                                  se enturbia y desaparece.

                                 Mi cantar vuelve a plañir:
                                 "Aguda espina dorada,
                                 quién te pudiera sentir
                                 en el corazón clavada".

Merg visând drumuri
pe-nserat. Colinele
aurii,pinii verzi ,
stejarii prăfuiți !...

Încotro duce drumul?
Eu,drumețul,merg cântând
de-a lungul drumului...
-se lasă seara-
” in inimă purtam,
ghimpele unei iubiri ;
într-o zi am reușit să-l smulg:
Și inima nu mi-o mai simt”.

Și întregul câmp pentru o clipă
rămâne mut și întunecat,
meditând.Răzbate vântul
printre plopii de lângă râu.

Seara devine mai întunecoasă;
și drumul care șerpuiește,
capătă o culoare albicioasă,
se estompează și dispare.

Si cântecul meu devine șoaptă :
”Ascuțit ghimpe aurit,
Cine ar putea să te poarte,
în imină înfipt.”

Floarea

Autor : Al.Pușkin

                                     O floare veștedă zăresc
                                     Ce-a fost uitată între pagini,
                                     Și-un vis ciudat,nepământesc
                                     Trezește-n pieptul meu imagini.

                                     Pe unde a-nflorit,și când?
                                     De care Mai a avut parte?
                                     Și cine a rupt-o,cu ce gând?
                                     Și pentru ce a pus-o-n carte?

                                     Să amintească-un bun rămas?
                                     Vreo întâlnire sub murmure?
                                     Sau vreo plimbare-n molcom ceas
                                     Pe câmp ori poate prin pădure?

                                     Mai sunt pe lume el și ea?
                                     În ce ungher se află oare?
                                     Sau pote-s veștejiți așa,
                                     Precum aici această floare?

Traducere de George Lesnea