Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

duminică, 26 iulie 2015

Două poezii de Jaques Prévert

Alicante

Une orange sur la table
Ta robe sur le tapis
Et toi dans mon lit
Doux présent du présent
Fraîcheur de la nuit
Chaleur de ma vie


 Les enfants qui s'aiment

Les enfants qui s'aiment s'embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s'aiment
Ne sont là pour personne
Et c'est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l'éblouissante clarté de leur premier amour



Alicantă

O portocală pe masă
Rochia ta pe podele
Şi tu în pernele mele
Clipă dulce pe-o clipă
Prospeţimea nopţii fără stele
Căldura vieţii mele
.(trad.Vlad Druc)


Copiii care se iubesc 

Copiii care se iubesc se-mbrățisează în picioare
Lângă porțile nopții
Și trecătorii îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
E doar umbra lor
Care tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia și disprețul lor și râsetele și invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
In orbitoarea limpezime a primei lor iubiri.
(Trad. Janina Ivănescu)


duminică, 19 iulie 2015

Cântec fără răspuns

Autor: Nichita Stănescu


                              De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
                              care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
                              în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
                              mereu fragedă, mereu unduitoare?

                              De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
                              ca firul de iarbă ce taie în două
                              luna văratecă, azvârlind-o în ape,
                              despărţită de ea însăşi
                              ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

                              De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
                              soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
                              trăgând după el un cer de miresme
                              cu nouri subţiri fără umbră?

                              De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
                              care-n loc de sunete
                              goneşte-n jurul inimii mele
                              o herghelie de mânji cu coame rebele?

                              De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
                              vârtej de-anotimpuri colorând un cer
                              (totdeauna altul, totdeauna aproape)
                              ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.


miercuri, 15 iulie 2015

Dacă tu ai dispărea

Autor: Adrian Păunescu
 


                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Într-o noapte oarecare
                                         Dulcea mea, amara mea
                                         Aş pleca nebun pe mare.

                                         Cu un sac întreg de lut
                                         Şi-o spinare de nuiele
                                         Să te fac de la-nceput
                                         Cu puterea mîinii mele.

                                         Lucru lung şi monoton
                                         Să te înviez, femeie,
                                         Eu, bolnav Hyperion
                                         Hai şi umblă, Galatee!

                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
                                         Dulcea mea, amara mea
                                         Aş pleca în ţări de gheaţă.

                                         Să te fac din ţurţuri reci
                                         Să te-mbrac în promoroacă
                                         Şi apoi să poţi să pleci
                                         Orişiunde o să-ţi placă...

                                         De-ai cădea într-adevăr
                                         În momentul marii frîngeri
                                         Aş veni la tine-n cer
                                         Să te recompun din îngeri.

                                         Şi pe urmă aş pleca
                                         Umilit şi iluzoriu
                                         Unde este casa mea
                                         O mansardă-n purgatoriu.

                                         Dacă tu ai dispărea
                                         Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
                                         Te-aş găsi în sinea mea
                                         Te-aş zidi din mine însumï!


joi, 9 iulie 2015

Și iar mi-i sufletul la tine...

Autor: Elena Farago













                                ...Şi iar mi-i sufletul la tine
                                Atât de-ntreg,
                                Atât de tot,
                                Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
                                Că cere,
                                Mângâie,
                                Şi doare,
                                De parcă tu ai plâns-o-n mine,
                                De parcă ţi-am venit de tot...

                               Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
                               Şi ochii amândoi mi-i dă,
                               Deschişi adânc
                               Şi mult
                               Şi-aproape
                               Pân-vom închide-o sub pleoape
                               Aceeaşi stea topită-n două
                               De mult ce ia
                               De mult ce dă...

                               Şi calea gândului se-nchide
                               Doar lacrimile vad îşi cer...
                               Şi nu mai am nici ochi,
                               Nici gură...
                               Pe valul mării ce mă fură
                               Privirile nu-şi pot deschide
                               Decât fereastra dinspre cer...


duminică, 5 iulie 2015

Bună seara, iubito...

Autor: Lucian Avramescu

   
                               Bună seara , iubito, te aștept ca din cer
                               să-mi aduci continente de palid mister
                               cu trenul acesta personal si stingher
                               Bună seara , iubito, te-aștept ca din cer...

                               Bună seara, iubito, pot să-ți spun prin cuvinte
                               că puține mai sunt pe pământ lucruri sfinte,
                               că intră iubiri prematur în morminte
                               Bună seara, iubito, pot să-ți spun prin cuvinte

                               Bună seara, iubito, sunt destui care vor
                               să ne pună la ușa iubirii zăvor,
                               să pună cătușe cuvântului dor.
                               Bună seara , iubito, sunt destui care vor...

                               Bună seara, iubito, te asșept ca și când
                               numai dragostea noastră ar fi pe pământ
                               mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
                               Bună seara , iubito, te aștept ca și când ...