Despre mine

Fotografia mea
Veselă, sociabilă, visătoare

vineri, 28 decembrie 2012

Colind

Autor:
Boris Ioachim


                         Cad zăpezi, curat, pe ramuri şi pe patimi omeneşti
                         Mâna Domnului aşează flori de gheaţă pe fereşti.

                         Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
                         Şi pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.

                         Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minţii-n ham –
                         Dar hălăduiesc pe dealuri – doar în gând, privind pe geam.

                         E un alb de puritatea aripilor îngereşti...
                         Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu poveşti?

                         Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoţel
                         Şi mă arde-n piept dorinţa de-a mai fi copil niţel.

                         De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
                         Şi-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.

                        ... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
                         Azi, colindul meu e searbăd – de tristeţi şi de nevoi

                         Lerui-ler, florile dalbe – toate-s duse, ca un fum –
                         Dar eu, tot visez, aievea, sănii alergând pe drum...




vineri, 7 decembrie 2012

Balada morții repetate

Autor:
George Țărnea

                                    Spune-mi că vrei și pot să zbor
                                    Printr-un vârtej amețitor,
                                    Până răsar la tine-n prag,
                                    Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag...

                                    Spune-mi că vrei și pot s-ajung
                                    Pe-un drum, orcât ar fi de lung,
                                    Doar ca să-ți vin în ajutor,
                                    Să-mi mori de drag, să-ți mor de dor.




duminică, 25 noiembrie 2012

De dragoste

Autor:
Ana Blandiana

                                     Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
                                     Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
                                     Când somnul bont la care-s condamnată
                                     Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

                                     Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
                                     Cum ţii să nu se verse un potir
                                     Şi pune-ţi gura peste gura mea:
                                     Inspiră ţipătul care-l expir,

                                     Să nu se-audă hohotul de plâns
                                     Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
                                     Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
                                     Valul de spaimă care creşte-n jur

                                     Și duce totul, şi în urma lui
                                     Rămâne doar moloz şi ghilimele,
                                     Și se chircesc bolnave şi se sting
                                     Și soarele și celelalte stele...


luni, 5 noiembrie 2012

Versuri - Omar Khayyam







                           Miresme cupe, harfe şi bucle aurii:
                           O, jucării sfărmate de Vreme, jucării!
                           Gând, faptă, renunţare, virtuţi căinţi şi rugi:
                           Cenuşi pe care Timpul le spulberă, - cenuşi...

                           Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.
                           Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
                           Din buzunarul humei şi-a cerului cutie
                           Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare

                           Sărmane om, nimica tu n-ai să ştii vreodată.
                           Nimic din ce-nconjoară această oră tristă.
                           Încearcă să-ţi faci Raiul, promis de zei odată,
                           Aici, căci altul poate dincolo nu există.

                           De ce incertul mâine te tulbură mereu?
                           Căci nu-ţi stă în putere să-i schimbi de astăzi faţa.
                           Trăieşte-adânc prezentul! Iar mâini? Nici Dumnezeu
                           Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceața


duminică, 28 octombrie 2012

Peisaj de toamnă

Autor:
Delia Stăniloiu 


                                      Ploaia cu stropi-i valsează
                                      Pe aleile serii pustii
                                      Pianul din suflet vibrează
                                      Copleșitor ,armonii.

                                      Vântul ,imagini fugare
                                      Aduce;neobosit mesager.
                                      Și cântă de dor pe trotuare
                                      Trăiri efemere ce pier
.
                                      Mai stărui și eu prin imagini,
                                      Trăiri efemere ce dor
                                      Las ,doar nescriselor pagini
                                      Să umple al simțirii fior.



vineri, 12 octombrie 2012

Motivo da rosa(Tema trandafirului)

Autor:
Cecilia Meireles
n.1945




                           
                                    Nu te mâhni când vezi căzând petala:
                                    A nu mai fi, e tot un mod de-a fi.
                                    Și roze de cenușă spulberată
                                    O să descoperi, lângă cele vii.

                                    Parfumul meu chiar și din spini se lasă:
                                    În cele patru vânturi va pluti.
                                    Mi-or răsfoi eterna desfoire,
                                    Şi-n veci pierdută, vecinic m-or găsi.




Traducere:Paul Abucean

duminică, 7 octombrie 2012

Armonie în amurg

Autor:
Ch.Baudelaire 


Harmonie du soir


Voici venir les temps où vibrant sur sa tige
Chaque fleur s'évapore ainsi qu'un encensoir;
Les sons et les parfums tournent dans l'air du soir;
Valse mélancolique et langoureux vertige!

Chaque fleur s'évapore ainsi qu'un encensoir;
Le violon frémit comme un coeur qu'on afflige;
Valse mélancolique et langoureux vertige!
Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir.

Le violon frémit comme un coeur qu'on afflige,
Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir!
Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir;
Le soleil s'est noyé dans son sang qui se fige.

Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir,
Du passé lumineux recueille tout vestige!
Le soleil s'est noyé dans son sang qui se fige...
Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir!

Les Fleurs du mal - Spleen et Idéal - Charles Baudelaire 

Armonie în amurg-

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă și-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...

 Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare
(Traducerea ?)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Cântec de dragoste

Autor:
Rainer Maria Rilke













                     Cum să-mi țin sufletul acesta-cum
                     să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
                     deasupra-ți către altceva,din afară?
                     Ah,cum aș vrea să-l pot ascund acum,
                     la adăpost, pierdut în miez de seară,
                     pe-un loc străin ,tăcut, unde nimic
                     nu-i lung fior,de câte ori adâncu-ți se-înfioară.
                     Dar orice ne atinge pe noi doi,e-o-mbrățișare
                     și ne cuprinde ca arcușul care
                     din două coarde-același sunet smulge.

                     Ci cărui instrument îi suntem strună?
                     Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
                     O, cântec dulce!

duminică, 16 septembrie 2012

Poveste sentimentală

Autor:
Nichita Stănescu


                            Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
                            Eu stăteam la o margine-a orei,
                            tu - la cealaltă,
                            ca două toarte de amforă.
                            Numai cuvintele zburau intre noi,
                            înainte și înapoi.
                            Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
                            și deodată,
                            îmi lăsam un genunchi,
                            iar cotul mi-înfigeam în pământ,
                            numai ca să privesc iarba-nclinată
                            de căderea vreunui cuvânt,
                            ca pe sub laba unui leu alergând.
                            Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
                            înainte și înapoi,
                            și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
                            repetau, într-un vârtej aproape văzut,
                            structura materiei, de la-nceput.


sâmbătă, 8 septembrie 2012

Iubește-mă !

Autor:
Delia Stăniloiu

                            Iubeşte-mă cât necuprinsul mării
                            Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul
                            Să nu mai simt arsura şi-nceputul
                            Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.

                            Iubeşte-mă ca soarele-n amiază
                            Dogoritor, intens apoi, molatec
                            Refugiată-ntr-un amurg tomnatec
                            Să-ntrezăresc surâsului tău rază.

                            Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă
                            Când beznele îmi sunt deja ostile
                            Şi lasă-mă să sper încă la zile
                            Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...

                            Iubeşte-mă şi dincolo de moarte
                            Când voi fi doar un nume pe o piatră
                            Când focul, va fi doar cenuşă-n vatră
                            Iar eu, mă voi muta cu totu-n carte.


vineri, 24 august 2012

Jardin du Luxembourg

Autor:
Ion Pillat

                             Plutea aromitoare suflarea primăverii
                             Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxembourg;
                             Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
                             De vine aurora din nou, sau de-i amurg...

                             Zburară porumbeii din paltini. În surdină
                             Șoptea tânguitoare Fântâna Medicis. -
                             În cea mai minunată şi clasică grădină
                             Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,

                             Când zgomotul cetăţii, vuind prelung, ca marea
                             Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
                             Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
                             Se strecură prin ramuri un liniştit obraz...

                             Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpedii.
                             De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
                             Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
                             Mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea?

                             Şi cum treceam alături de recile regine,
                             De ce simţii în suflet al patimei kobold,
                             În ceasul îndoielnic cînd nu ştii de revine
                             Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold?...

Din volumul „Eternităţi de-o clipă”, 1912-1914









marți, 31 iulie 2012

Imbrățișarea

Autor:
Nichita Stănescu 


                                  Când ne-am zărit, aerul dintre noi
                                  și-a aruncat dintr-o dată
                                  imaginea copacilor, indiferenți și goi,
                                  pe care-o lasă să-l străbată.
                                  Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
                                  unul spre celălalt, și-atât de iute,
                                  că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
                                  și ora, lovită, se sparse-n minute.
                                  Aș fi vrut să te păstrez în brațe
                                  așa cum țin trupul copilăriei, întrecut,
                                  cu morțile-i nerepetate.
                                  Și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut.

duminică, 15 iulie 2012

Te cunosc, iubire

Autor:
Ioana Antonache


                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o dimineață
                               Când părul meu ușor l-ai mângâiat,
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și nu știam ce mult te-am așteptat...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o zi
                               Când ochii mei albaștri erau triști,
                               Când nu credeam ca tu ai să mă știi
                               Și nu știam că undeva exiști...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o seară
                               Când gura mea dorea sărutul tău.
                               Când m-ai luat în brațe-ntâia oară
                               Și-n brațul tău eu am rămas mereu...

                               Eu te cunosc, iubire, dintr-o noapte
                               Când trupul meu te aștepta rebel,
                               Când nu știam că, într-o altă parte
                               Și trupul tău mă aștepta la fel...

                               Eu te cunosc, iubire...și te știu
                               Din zori de zi în zorii următori,
                               Când tu îmi ceri numai a ta să fiu
                               Și mă iubești pe patul plin cu flori...

                               Eu te cunosc, iubire...și te vreau
                               Când mă privești cu chipul tău frumos...
                               Și când dorești iubirea mea să-ți dau,
                               Eu te cunosc, iubire...te cunosc.

                               Eu te cunosc iubire dintr-o dimineață
                               Eu te cunosc iubire dintr-o zi
                               Când m-ai purtat înspre o altă viață
                               Și de acum al meu mereu vei fi....

sâmbătă, 7 iulie 2012

Ofrandă

Autor:
Otilia Cazimir

                                    Azi vreau să-ți aduc din trecut
                                    Un proaspăt parfum amintirii
                                    Surâsul de mult cunoscut
                                    Și vechiul îndemn al privirii.

                                    Te lasă robit amăgirii
                                    Și nu mă-ntreba dacă sufăr:
                                    Pe lacul pustiu al iubirii
                                    E ultima floare de nufar…



sâmbătă, 30 iunie 2012

Amintirea paradisului

Autor:
Cezar Ivănescu

                                       Când eram mai tânăr
                                       și la trup curat,
                                       Într-o noapte, floarea mea,
                                       eu te-am visat.
                                       Înfloreai fără păcat,
                                       într-un pom adevărat
                                       Când eram mai tânăr
                                       și la trup curat.

                                      Nu știam ca ești femeie, eu bărbat
                                      Lângă tine cu sfială m-am culcat
                                      Și dormind eu am visat; tu, visând,
                                      ai lăcrimat
                                      Când eram mai tânăr
                                      și la trup curat

                                      E pierdută noaptea aceea
                                      de acum!
                                      Carnea noastră, de-i mai știe
                                      al ei parfum
                                      Poamele ce-n poame stau,
                                      gustul cărnii tale-l au
                                      Și cad mâine toate, putrede,
                                      pe drum.

                                      Fă-l să fie, Doamne Sfinte,
                                      numai om
                                      Pe acel care ne-a ispitit sub pom
                                      Și când pomul flori va da,
                                      fă să-i cadă carnea grea,
                                      Cum cădea-va, după cântec,
                                      mâna mea…
                            .

joi, 24 mai 2012

Despărțire

Autor:
J.V.Goethe
                           
                             Ochii ei şoptesc iubirea,
                             Buzele-mi nu spun nimic.
                             Grea, ce grea e despărţirea
                             Chiar pentr-un bărbat voinic.

                             Triste sunt şi parcă plâng
                             Şi se cheamă-n limbă mută:
                             Mâinile ce ni se-ating,
                             Buzele ce se sărută.

                             Cum pe vremuri, jucăuşo,
                             Îţi sorbeam al gurii mied,
                             Şoapte – floare de brânduşă
                             Ce-a ieşit de sub omăt.

                             N-o să-ţi fac coroană iară,
                             Roze-n mână n-o să-ţi pun.
                             O, Francisca,-n primăvară
                             Ne-a ucis un ger nebun.


joi, 17 mai 2012

Simțire (Sensation)

Autor:
Arthur Rimbaud
                Sensation
                           
                              Par les soirs bleus d'été, j'irai dans les sentiers,
                              Picoté par les blés, fouler l'herbe menue :
                              Rêveur, j'en sentirai la fraîcheur à mes pieds.
                              Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

                             Je ne parlerai pas, je ne penserai rien :
                             Mais l'amour infini me montera dans l'âme,
                             Et j'irai loin, bien loin, comme un bohémien,
                             Par la nature, heureux comme avec une femme.
***
Simțire
În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci
Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,
Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,
Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.

Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

1870
În româneşte de Petre Solomon

sâmbătă, 12 mai 2012

Sărută-mă

Autor:
Magda Isanos


                                  Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
                                  Doar sărutarea ta ar fi în stare
                                  Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
                                  Să-i umple de iubire și de soare.

                                  Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
                                  Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
                                  Iți vor zâmbi din nou înseninate
                                  Și-ndrăgostite ca și la-nceput.

                                  Sărută-mi fruntea, gândurile rele
                                  Și toate îndoielile-or să moară,
                                  În loc vor naște visurile mele
                                  De viată nouă și de primăvară.

marți, 24 aprilie 2012

Improvizație

Autor:
Li Tai Pe


                                        Rochia ei - un nor.
                                        Obrazul - floare.
                                        Vânt înmiresmat, uşor,
                                        Primăvară - dor!
                                        Sus, la munte, de-ar fi ea,
                                        Nu mă-ncumet a-l urca.
                                        Lunii când se va-nclina,
                                        Eu departe m-oi afla,
                                        Primăvară - dor...








marți, 17 aprilie 2012

Balada veștilor din ploi

Autor:
George Țernea

                    Balada veștilor din ploi

                
                Mulțumeşte-te să-mi scrii
                Câteva cuvinte calde,
                Când va fi să mi se scalde
                Umbra vieții-n aporii.

                Eu voi sta, oricum, atent,
                Sprijinindu-mă de-o rază,
                La-nțelesul viu din frază
                Și la frigul tău latent.

                Dacă tot mi-e dat să mor
                Înainte-ți cu o vreme,
                Voi ajunge, nu te teme,
                Să-mi transform plecarea-n nor.

                Și-or să cadă mai apoi,
                Dinspre mine către tine,
                Vești de dragoste, știi bine,
                Risipite-n niște ploi.
 
 

duminică, 15 aprilie 2012

Spune-mi ,iubito,unde ți-e popasul ?

Autor:
Adrian Munteanu


                                   Spune-mi, iubito, unde ți-e popasul ?
                                   În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
                                   Unde-ţi-aşezi piciorul să nu piară
                                   Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?

                                   Cum ai învins râvnirile de fiară
                                   Ce-au despicat pădurile cu pasul,
                                   Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
                                   La umbra coapsei tale de fecioară ?

                                   Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
                                   Bea din potirul brumelor nectar
                                   Şi din căuş de patimi apă vie,

                                   Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
                                   Să te zidesc curată-n temelie,
                                   Aceeaşi Ană, pe un nou altar.

luni, 9 aprilie 2012

Eu te-am iubit

Autor:
A.S.Pușkin
                             
                               Eu te-am iubit și poate ca iubirea
                               În suflet încă nu s-a stins de tot;
                               Dar nici neliniște și nici tristețe
                               Ea nu îți va mai da, asa socot.
                               Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
                               De gelozie, de sfială chinuit.
                               Dea Domnul sa mai fii cândva iubită
                               Așa adânc, asa gingaș cum te-am iubit

duminică, 1 aprilie 2012

Vor trece ani

Autor:
Veronica Porumbacu
                                
                                       Nici cupele de-argint nu-mi plac
                                       nici auritele pocale
                                       ci dintre toate, cel mai drag
                                       îmi e căușul palmei tale.

                                       Vor trece ani.Și-nnoitoare
                                       cu aceeași dragoste de fată
                                       voi bea din palma ta, de care
                                       n-am să mă satur niciodată.

                                       Pe același drum, ca la-nceput
                                       vom dogorî mereu la față.
                                       Și-ntâia brazdă-am să-ți sărut
                                       pe-obrazul însemnat de viață!

                                       Dar dacă în aceeași zi,
                                       mi-ai da să beau din mari pocale
                                       eu, dintre toate, m-aș opri
                                       tot la căușul palmei tale...

marți, 27 martie 2012

W.Shakespeare.Sonetul XL(40)

Sonetul XL (40)
(traducere : Gh.Tomozei )

                                    Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
                                    eşti mai bogat de le vei dobîndi?
                                    Iubirea nu mi-o crezi iubire poate,
                                    dar ea este a ta de cînd o ştii.
                                    De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea
                                    şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
                                    şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
                                    fără să ţi-o doreşti cu-adevărat!
                                    Iubit tâhar, tu, hoţul de miresme,
                                    te iert cînd sărăcia mea o furi,
                                    iubirii-i ierţi fărădelegea lesne,
                                    mai greu fărădelegile le-nduri.

                                    O, desfrânat ce schimbi în bine răul
                                    nu-mi fi duşman, chiar dacă-mi eşti călăul !