Tu mie n-ai să-mi pari bătrân nicicând
vei fi la fel cum te-a-ntâlnit privirea.
Nu te-ai schimbat.Trei ierni s-au dus luând
de pe trei veri,din codrii,strălucirea.
Trei primăveri întoarse-n toamne trei
eu le-am trăit și trei April trei lunii
de când te-ai apărut ochilor mei
tu,încă verde,ramură a lunii.
Ți-e farmecul,minut pe un cadran,
furat de neguri picurându-și stropii:
culoarea doar,pe chipul diafan
la fel o cred de nu mă-nșeală ochii.
De-aceea strig.timp nou,ca duhul mierii
până să vii ,se stinse floarea verii.
