Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti,
Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?
Ce alte chinuri vrei să-mi născoceşti,
Nu îţi ajunge că mă vezi plângând ?
Întâi mă rătăceşti prin larga lume,
În labirinturi fără de scăpare
Şi peste-un ceas îmi spui poveşti anume,
Despre întoarceri şi de împăcare.
A mia oară tu mă faci stingher,
Când picuri de otravă-mi dai de sete,
Mai trist mă pripăşesc prin vreun ungher,
Sperând ca răul tău să nu mă-mbete.
Adorm sfârşit, cerşind minuni cereşti
Şi până-n zori scot ghimpele din gând.
Tu, dor nebun, de ce mă amăgeşti
Şi-mi pui poveri ca unui sclav de rând ?
Frumoasă poezie.
RăspundețiȘtergere