Și salcâmul moare...
Se lasă înserarea peste sat
Eu îmi privesc apusul din grădină
Cu gândul sprijinit la rădăcina
salcâmului ce nu s-a scuturat.
Absenţa ta, ce astăzi mă mai doare,
Un greiere o cânta în surdină
salcâmului ce tremura sub floare.
Eu n-am greşit-nici tu n-ai nici-o vină.
Cu gândul sprijinit la rădăcină
privesc apusul care îmi trecu....
Şi la începutul dintre da şi nu
Mă contopesc salcâmului....tulpină.
Vreau înapoi doar clipa ce-mi trecu....
tăcerea ta şi astăzi mă mai doare !
Eu sunt aici- absent eşti numai tu !
Iar până mâine .....şi salcâmul moare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu