Azi,sufletul meu pluteşte departe...
Pluteşte...undeva...aproape de Marte...
Îl cheamă albastrul, de nori neatins,
Ar vrea să cuprindă al său necuprins...
Şi pacea adâncă, ţesută de astre,
Învăluie zborul de aripi albastre...
Plutesc în Iubire...mă-nalt în Lumină...
Îmi picură-n suflet trăirea divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu