(poet spaniol -1875-1939))
Yo voy soñando caminos
de la tarde. ¡Las colinas
doradas, los verdes pinos,
las polvorientas encinas!...
¿Adónde el camino irá?
Yo voy cantando, viajero
a lo largo del sendero...
- la tarde cayendo está-.
"En el corazón tenía
la espina de una pasión;
logré arrancármela un día:
ya no siento el corazón".
Y todo el campo un momento
se queda, mudo y sombrío,
meditando. Suena el viento
en los álamos del río.
La tarde más se oscurece;
y el camino que serpea
y débilmente blanquea
se enturbia y desaparece.
Mi cantar vuelve a plañir:
"Aguda espina dorada,
quién te pudiera sentir
en el corazón clavada".
pe-nserat. Colinele
aurii,pinii verzi ,
stejarii prăfuiți !...
Încotro duce drumul?
Eu,drumețul,merg cântând
de-a lungul drumului...
-se lasă seara-
” in inimă purtam,
ghimpele unei iubiri ;
într-o zi am reușit să-l smulg:
Și inima nu mi-o mai simt”.
Și întregul câmp pentru o clipă
rămâne mut și întunecat,
meditând.Răzbate vântul
printre plopii de lângă râu.
Seara devine mai întunecoasă;
și drumul care șerpuiește,
capătă o culoare albicioasă,
se estompează și dispare.
Si cântecul meu devine șoaptă :
”Ascuțit ghimpe aurit,
Cine ar putea să te poarte,
în imină înfipt.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu