Autor : Silvia Gurău
Te-am așteptat cândva plângând,străine,
Credeam că tu ești visul meu și calea...
Dar...ai trecut zâmbind pe lângă mine
Și mi-ai lăsat în suflet toată jalea!
Am adunat un dor,un gând,un vis
Din speranța regăsirii noastre,
Amestecate rânduri am tot scris
Povestea mea, a ta,a gândurilor caste...
Te-am așteptat să vii,sub cetina de brad,
Eu,adormita fată fată din frunza toamnei tale...
Și am lăsat să ardă,ce-n mine a tot ars,
Speranța întâlnirii din lunga noastră cale!
Te-am așteptat,străine!Dar ai ales tăcerea...
Doar eu mai țin aprinsă în noapte o lumină.
Și tot privind la cerul ce-mi oglindea durerea,
Îți spun fără regrete:”Rămâi în lumea ta străină!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu