O lacrimă de fi-va să îţi atârn pe-un umăr,
De te-oi uimi cu-al gândurilor triste, număr,
E semn că în durere viaţa mi-o petrec…
De nu eşti lângă mine, în dorul tău mă-nec…
Alerg s-ajung la tine ca un izvor de munte!
Mi-e tristă, ninsă tâmpla, mi-s visele cărunte,
Dar paşii amintirii, ei n-au îmbătrânit
Înving cu forţă timpul, viseaz-un răsărit…
Un salt prin ani degrabă şi vrajă viaţa prinde!
În drumul meu spre tine, nădejdea se aprinde.
Mă strânge orizontul şi mă târăsc peltică,
Alăturând-o ţie… şi lumea pare mică…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu