Autor:
Adrian Munteanu
Spune-mi, iubito, unde ți-e popasul ?
În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ţi-aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-au despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară ?
Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Şi din căuş de patimi apă vie,
Arde-ţi veşmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeaşi Ană, pe un nou altar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu