Magda Isanos
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire și de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleștate
Ce vorba și surâsul și-au pierdut.
Iți vor zâmbi din nou înseninate
Și-ndrăgostite ca și la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Și toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naște visurile mele
De viată nouă și de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu