Gustavo Adolfo Becquer

Poet spaniol (1836-187o)

Volverán las oscuras golondrinas

Volverán las oscuras golondrinas

en tu balcón sus nidos a colgar,
      y, otra vez, con el ala a sus cristales
jugando llamarán;
        pero aquéllas que el vuelo refrenaban
          tu hermosura y mi dicha al contemplar,
                      aquéllas que aprendieron nuestros nombres...
ésas... ¡ no volverán !

Volverán las tupidas madreselvas
de tu jardín las tapias a escalar,
              y otra vez a la tarde, aun más hermosas,
sus flores se abrirán;
pero aquéllas, cuajadas de rocío

cuyas gotas mirábamos temblar
y caer, como lágrimas del día...
ésas... ¡ no volverán

Volverán del amor en tus oídos

  las palabras ardientes a sonar;
      tu corazón, de su profundo sueño
tal vez despertará; 
       pero mudo y absorto y de rodillas,
         como se adora a Dios ante su altar,
               como yo te he querido..., desengáñate:
¡ así no te querrán !

Veni-vor iarăşi negre rîndunele...
Traducere de Răzvan Codrescu

Veni-vor iarăşi negre rîndunele
       ce în balconu-ţi cuiburi şi-or găti
şi înc-o dată, cu-aripi jucăuşe,
      în geamuri ţi-or lovi;
            dar cele ce se-opreau din zbor să vadă
 la tine – nuri, la mine – bucurii,
          cele deprinse cu-ale noastre nume...
    acelea... n-or veni!

Veni-vor iarăşi mîndri caprifoi
grădinii tale zidul a-i sui,
            şi înc-o dată, chiar mai plini de vrajă,
      pe seară-or înflori;
        dar cei scăldaţi de boabele de rouă
 al căror tremur stam a-l iscodi,
     şi ce cădeau ca lacrimi ale zilei...
    aceia... n-or veni!

 Veni-vor iarăşi în auz să-ţi sune
ale iubirii şoapte-atât de vii;
      din somnul ei adînc inima-ţi poate
  atunci o vor trezi;
            dar mut , răpit, în sfîntă-ngenunchere,
     cum la altar pe Domnul l-ai slăvi,
                  cum eu te-am fost iubit..., nu-ţi face vise :
 aşa nu te-or iubi!