Omar Khayyam

Catrene (rubayate)
(din volumul ”Trei poeți persani”
București - 1982 )

                               Khayyam,tu ce-ai cusut la cortu-nțelepciunii,
                               și-ai ars in groapa suferinții ca tăciunii,
                               azi,foarfecele sorții-ți taie firul vieții,
                               samsarul de nădejdi îl dă pe banul lunii.
                                                          *
                               Vinul,iubita și crângul furară din noi,
                                mie plăcerea de-acuma și ție pe cea de apoi;
                                iadul și raiul primiră zălog pe toți oamnenii lumii;
                                cine s-ar duce în iad ori din rai s-ar întoarce-napoi ?
                                                          *
                                Fii mulțumit de viață și pe dorinți stăpân,
                                te rupe de ce-i bine și rău,ca un păgân,
                                și prinde-n mâini și cupa și buclele iubitei...
                                Ce zile ca acestea în lume-ți mai rămân?
                                                         *
                                Să stai cu o fată,vin să-ți toarne un paharnic,
                                mai bine-i decât să te-nchini ca un fățarnic.
                                De merg în iad bețivii și îndrăgostiții,

                                atunci în rai de-ai vrea s-ajungi ar fi zadarnic.