Autor : W. Shakespeare
XXX
Când tainic sfat gândirile-mi trezesc
Trecute lucruri înapoi rechem,
Suspinul meu în lipsă-l risipesc,
Şi vremi pierdute-n jalea-mi surdă gem.
Îmi scald atunci un ochi, ce n-a mai plâns,
Pentru prieteni dispăruţi în veci;
Amorul năruit, în vorbe strâns,
Cu inimi vechi se-adună-n lacrimi reci.
Atunci pot fi mâhnit de vechi mâhniri,
Şi apăsat din chin în chin ascult
Tot şirul vechilor nenorociri,
Ce plată-mi cer cum o cereau demult.
Gândindu-mă la tine de-ndrăznesc,
Recapăt tot, durerile sfârşesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu